O viață împlinită, rememorată într-o carte sinceră, tonică, inspiratoare. Îl chema ca pe țară - Israel. M-a invitat la dans și nu a mai dansat cu altcineva. Nu mai întâlnisem nici la dansatorii profesioniști o astfel de dăruire a corpului în dans, o astfel de senzualitate a mișcărilor și a ritmului. O asemenea bucurie. Tăceam și dansăm. Trăiam prin dans. Ne simțeam unul pe celălalt. Aerul ne primea ori de câte ori picioarele părăseau pământul. Știam deja, nu aveam nici o îndoială, că e numai un început, că vom fi împreună, că ne vom continua dânsul, că vom locui împreună, că vom râde împreună. Niciodată n-am vrut să fiu mai tânără. Mă simt tânăra pe dinăuntru, arăt mai tânără decât sunt, mă plac și plac încă. Plac așa cum sunt, cu ridurile mele, cu ceea ce exprimă fața mea o mărturie că am trăit și am plâns și am râs și am iubit. Și mâine este o zi. Important este că sunt o Scarlett de 80 de ani și spun fără teamă acest lucru senzual: mâine. Important este și că în acest an, când mi s-au întâmplat atât de multe lucruri neobișnuite, mi-am dat seama că vârstă biologică nu-mi poate opri dânsul său o nouă pornire la drum, sau muzica interioară, sau acea expresie stimulatoare a modestului meu eu: Ce proastă sunt! Ce proastă am fost!" (Riri Sylvia MANOR) Riri Sylvia Manor (n. Aberfeld, în 1935, la București) este poetă și medic oftalmolog, laureată a numeroase premii deopotrivă literare și științifice. Deși suferă de pe urma legilor antisemite din România anilor 1940?1941, familia Aberfeld are șansa de a scăpa de deportare și de alte asemenea orori. Nu va scăpa însă de dictatura comunistă a lui Gheorghiu-Dej. În 1960 lui Riri i se permite să plece în Israel, unde urcă treptele unei cariere impresionante în domeniul neuro-oftalmologiei, devenind profesor universitar. De asemenea, publică volume de poezie în ebraică și în românește.
