Cartea Bunul nostru rege: Ferdinad PDF

    În noaptea de 19 spre 20 iulie 1927, înainte de a trece la cele veșnice, ultimele cuvinte ale regelui Ferdinand I al României au fost: „Mă simt obosit… obosit… obosit”. Fusese cu adevărat obositoare domnia lui? O domnie deloc lungă, din septembrie 1914 până în iulie 1927. Doar  13 ani. Puțin față de domnia lui Carol I, ce durase 47 de ani. Dar..., non multum șed multă. Pentru că, deși scurtă, domnia lui a fost plină de evenimente, de schimbări radicale, de zbucium și trăiri. O domnie care a trecut printr-un război european și mondial, cu toate transformările aduse în plan regional. Europa imperiilor anului 1914 devine, în 1918, Europa statelor naționale. România Mică din 1914 devine, în 1918, România Mare. Unde este locul lui Ferdinand I în toată această operă de transformare? Aceasta e întrebarea la care noua noastră carte încearcă să răspundă. Ceea ce propunem nu este doar un gest de politețe al istoricului de dincolo de timp (adică este foarte firesc să scriem și povestea soțului după ce am scris povestea soției). Ceea ce ne-a interesat a fost să observăm cum, coborând parcă din istoria noastră mai veche și din mândria prusacă, Ferdinand al României, produs al istoriei și totodată victimă a ei, exprimă cum nu se poate mai limpede un proces de asimilare. În cazul de față, asimilarea personajului principal de către mediul peste care i-a fost dat să domnească. Linia dinastică construită de Carol I a fost așezată de Ferdinand I pe tronul împlinirii naționale.     ION BULEI – Cercetător (1971-1990), profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (din 1993), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990‑1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneția, 1997‑2003), director ISPRI al Academiei Române (2003‑2011), autor a 20 de cărți și a peste 200 de studii și articole.     Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române (1987), Premiul Uniunii Scriitorilor (1993; 2006), Premiul revistei „Magazin istoric” (1996). Decorat cu „Steaua României”, în grad de cavaler (2001). Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța (2009).