În această carte curajoasă și lucidă, Bernard-Henri Levy propune o anatomie neiertătoare a iluziilor, obsesiilor și fobiilor stângii occidentale contemporane. Cel care, încă din anii ’70, a denunțat totalitarismul comunist și fascist își continuă aici opera demistificatoare, demontând noile și vechile mituri care blochează reflecția de stânga și o condamnă la partizanate sinucigașe: antiamericanismul, antiglobalismul, anticapitalismul, antisemitismul. O lectură deopotrivă neliniștitoare și necesară pentru toți cei care vor să ia măsura complexităților ideatice ale lumii de azi. - Vladimir Tismăneanu Bernard-Henri Levy reînvie în acest volum spiritul primelor sale cărți. Pentru a descrie amenințarea noii patologii, propune o ipoteză provocatoare și generoasă: stânga și-a învins prima tentație totalitară (comunismul) doar pentru a cădea în alta, ale cărei origini se regăsesc în partea opusă a eșichierului politic (mai exact, în mare parte, în zona extremei drepte), a ieșit din „barbaria cu chip uman“ doar pentru a se prăbuși în „ideologia franceza“. În această „critică a noii rațiuni progresiste“ îi avem alături pe Alain Badiou și Carl Schmitt; o întrebare a lui Michel Foucault; Universalul paulin sau cel în viziunea lui Levinas; o discuție cu Sarkozy; cazul Royal; sofismele lui Noam Chomsky sau ale lui Regis Debray; spectrul lui Pierre Bourdieu; adevărata fată a lui Tariq Ramadan; amintirea lui Benny Levy; umbra unui tată minunat; un început de autobiografie intelectuală împletită strâns cu fragmente de biografie generațională. Și, la sfârșit, două injoncțiuni greu de reconciliat că: mai mult ca oricând se pune problema să nu părăsim „vechea casa“ băntuită de duhuri rele — ci, dimpotrivă, ea trebuie, vai, reconstruită din temelii.
