Horia Gârbea este un om-orchestră în apatica literatura română de azi. I s-ar putea spune "scriitor total", dar formula sună prea solemn în cazul său. Deși în viața de fiecare zi este ceremonios, scriitorul are prea mult spirit ludic pentru a fi caracterizat în termeni gravi.
În Căderea Bastiliei el a provocat, deloc inocent, o sumedenie de coincidențe cu viața reală. Nu este vorba, deci, de un roman cu cheie propriu-zis, de descrierea conștiincioasă a unor oameni care există cu adevărat, ci de o reprezentare fulgurantă a acestora într-o sarabandă epico-satirică de un mare dinamism. Câte ceva din felul de a fi al unor scriitori de azi poate fi recunoscut în comportamentul personajelor lui Horia Gârbea.
Lumea noastră literară pare așezată nu sub reflector, ci în acea lumină sincopată (stroboscopica) cu ajutorul căreia se creează atmosfera în discoteci. Alex. Ștefănescu
