"Eram in tren, în drum spre București, într-un final de februarie, spre sfârșitul anilor 70, cred. La ceas de prânz ajunsesem pe la Feldioara. Peisajul era acoperit de o zăpadă imaculată care scapară în seninătatea zilei. Pe atunci încă circulă minunatul Wiener Walzer, elegant, curat, punctual. Eram singur în compartiment, cald, plăcut, atmosfera ușor soporifică, prielnica visării. Și deodată, pe creasta unui deal, am văzut alergând un călăreț învăluit într-o ușoară ceața sidefie. Pe acel fond, în contre-jour, călărețul negru, zăpada albă, priveliștea era extraordinară, veritabil crochiu delicat, în tuș. Și atunci, instantaneu, mi-a venit în minte titlul, Călărețul de fum, - ia uite, mi-am zis, ce titlu frumos de roman - dar totodată s-a produs și asociația între Răscoala lui Horia, despre a cărei comemorare la nu știu câți ani tocmai citisem în revistele luate cu mine, și călărețul enigmatic despre care se spune că îl însoțea peste tot, dar de departe, ca un duh veghetor, ca un genius loci, pe Horia. Nu pot începe nimic, nici carte, nici chiar articol, fără a-i da întâi un nume." - Radu Ciobanu
