Calator prin tara lor

Cristina Iliaș călătorește mai degrabă cu sufletul. De accea, tot ceea ce vede și filtrează prin ochii, dar și prin structura ei de arhitectă, se regăsește pe hârtie în irezistibilă formă a unui puzzle colorat în care micile piese prind gust, savoare și culoare. Cristina călătorește prin țara lor și scrie apoi, ca și cum ar fi călătorit prin țara sufletului ei. - Eduard Tone Fragment din cartea "Călător prin țara lor ", de Cristina Iliaș "Starea de relaxare, lipsa de stres, bucuria de a fi agreabil, de altfel, aspecte cât se poate de normale și de necesare într-o locație de vacanță, și-au spus din nou cuvântul. Los Cristianos era aproape, dar cheul destul de departe, șansa să ajungem la ora nouă, inexistentă. Un telefon dat la timp a făcut diferența dintr-o zi ratată și una memorabilă. Nicio problema - no pașa nada -, pornim când sosiți... și grupul ne-a primit fără niciun fel de ostilitate jumătate de oră mai târziu, când vântul a umflat pânzele și goeleta de serviciu - mai erau două acostate, la fel de spectaculoase - s-a avântat scârțâind în largul mării. Toată din lemn, culoare cireșului, lustruită, strunjită, balustrade cu balustri, trei catarge, steaguri colorate și puntea pe două niveluri plină de parâme și cu o masă lungă de lemn masiv pe care ne-am primit prânzul flancată de câte un șir de bănci pe fiecare parte; corespundea ideii pe care o avea despre o corabie clasică. Cu puțină imaginație și amintirea câtorva filme văzute, am trăit iar sentimentul teleportării; Columb, amiralul Nelson, Jonny Depp... în cazul de față, în poveste, nu se punea și echipajul, o amestecătură veselă de reprezentanți ai câtorva nații, în diverse stadii de vârstă și curiozitate, mai toată lumea agățată de câte un aparat foto, vânând imaginea perfectă. Țărmul s-a îndepărtat de noi atât cât să-i poți cuprinde întreaga desfășurare pe partea de sud-vest. Pământul stâncos creștea în înălțime spre centrul insulei, culminând, cum altfel, cu vârful Teide. Cam asta trebuie să fi văzut și Columb în drumul său spre America încă nedescoperită, când a făcut escală aici, în Insulele Canare, doar că imobiliarele nu erau atât de dezvoltate ca acum. Aproape de apă, peste plajele de nisip alb, de data asta, năvăleau hoteluri, vile, terase și piscine, înghesuindu-se toate unele în altele parcă speriate de terenul stâncos din spate și de norii plumburii ce sufocau înălțimile insulei, negând soarele strălucitor de deasupra mării, negând umbrelele de plajă, costumele de baie, cearșafurile întinse, și buna dispoziție. "