Apreciatul autor al cărților Informația și Isaac Newton ne poartă într-o expediție amețitoare în domeniul călătoriei în timp, de la originile ei subversive până la evoluția sa în literatură și știința și influența asupra felului în care înțelegem timpul în sine. Povestea începe la sfârșitul secolului trecut, când tânărul H.G. Wells scria și rescria povestirea fantastică din care avea să se nască prima lui carte și o senzație internațională: Mașina timpului. Era o epocă în care o mulțime de forțe se uneau pentru a remodela perspectiva umană asupra timpului. Unele erau filosofice, altele tehnologice: telegraful electric, locomotivă cu aburi, descoperirea civilizațiilor îngropate și perfecționarea ceasurilor. James Gleick urmărește evoluția călătoriei în timp ca idee care devine parte din cultura contemporană – de la Marcel Proust la Doctor Who, de la Jorge Luis Borges la Woody Allen. Autorul cercetează inevitabilele paradoxuri în bucla și analizează granița flexibilă dintre ficțiune „pulp” și fizica modernă. În final, se apleacă asupra unei transfigurări temporale care zguduie chiar prezentul nostru: lumea conectată instantaneu, cu prezentul ei atotcuprinzător și viitorul tot mai scurt. O fuziune fascinantă de filosofie, critica literară, fizică și observație culturală. Este plină de spirit, este la obiect și reușește, cu fiecare pagină, să ne dea mintea peste cap. În întreaga carte, Gleick dă dovadă de o sensibilitate acută și jucăușă la natura înșelătoare pe care o capătă dintr-odată limbajul când vorbim despre timp […] Un memento minunat că cea mai puternică tehnologie pentru călătoria prin timp pe care o avem la dispoziție este și cea mai veche dintre tehnologiile umane: povestitul. - Anthony Doerr, The New York Times Book Review Cuceritor. Călătoria prin timp a devenit un adevărat parc de distracții cu atracții vesele, pe care domnul Gleick îl explorează cu un entuziasm molipsitor. - Michael Saler, The Wall Street Journal Fragment din carte: "Copiii aud despre ,,vârtejuri temporale" și „pietre de călătorit prin timp". Homer Simpson transformă accidental un prăjitor de pâine într-o mașină a timpului. Nu e nevoie de nicio explicație. Am trecut de vremea când aveam nevoie să ne expună un profesor teoria celei de-a patra dimensiuni. Ce să nu înțelegi? Administrația de Stat pentru Radio, Film și Televiziune a Chinei a emis în 2011 un avertisment în care denunță călătoria prin timp, de teamă că astfel de povești tulbură istoria - „inventează fără grijă tot felul de mituri, cu intrigi monstruoase și ciudate, cu tactici absurde, și promovează chiar feudalismul, superstiția, fatalismul și credința în rincarnare". Ce să mai zici. Cultura globală a absorbit temele tipice ale călătoriei prin timp. În publicația The Onion, o fotografie cu un bărbat cu o țigară electronică cu design futurist este pretext pentru un articol despre un călător prin timp „mercenar, cu pregătire militară extraplanetară". Lumea înțelege toată povestea numai uitându-se la el. „După atitudinea relaxată și calmă și faptul că inhala ceva ce părea a fi vapori de tutun dintr-un fel de mecha-țigară neagră și lucioasă, eu presupun că individul a călătorit până aici de la o distanță de sute de ani în viitor ca să prindă cine știe ce digi-condamnat periculos", spune un comentator. „Închipulți-vă câte știe despre evenimentele viitoare. Probabil că ne-ar putea da informații despre tot felul de secrete formidabile, dacă am îndrăzni să-l întrebăm." Alții presupun că ochelarii lui de soare ascund o tehnologie oculară cibernetică avansată și că traversează continuumul spațio-temporal înarmat cu o pușcă laser sau cu un tun cu particule. „Alte surse speculează, cu tot mai multă îngrijorare, că însăși prezența acestui om într-un bar ar putea cauza un paradox temporal ireversibil." Mai mult, călătoria în timp nu ține doar de cultura populară. Mema traversării timpului este omniprezenta. Cercetătorii în domeniul neurologiei studiază „călătoria temporală mentală", cunoscută și după numele mai solemn de „cronestezie". Oamenii de știință aproape că nici nu mai abordează subiectul metafizicii schimbării sau al cauzalității fără să vorbească de călătoria în timp și paradoxurile sale. Călătoria temporală își croiește drum cu forța în filosofie și infestează fizica modernă. "
