Alternanța între cunoscut și necunoscut, real și halucinant, străveziu și opac, înspăimântător și liniștitor, și dozajul secret al inflexiunilor vocii aparent egale care narează atâtea metamorfoze constituie arta lui Henri Michaux, neobositul investigator al unei stranii spiritualități. Adesea aceste `relatări` din ținuturile inventate ale Mării Garăbanii îți dau senzația că asiști la niște gânduri în lipsa gânditorului lor, un fel de gânduri autonomizate, flotante, dezlipite de ființă care le-a emis.
Constantin Abaluță
