Calatorie la Louisville

Volum de debut, Călătorie la Louisville cuprinde douăsprezece povestiri scrise folosind tehnici variate: narațiunea la persoana întâi (în care povestitorul este o tânără fată, o tânără mamă sau un agent de vânzări), precum și povestiri la persoana a treia, un monolog adresat în mediul universitar, pagini de jurnal, o povestire epistolară sub formă câtorva scrisori trimise de pe front. Personajele care anima aceste povestiri sunt, de asemenea, diverse, evocând figurile realității cotidiene ale fiecăruia dintre noi și situațiile inedite pe care mulți le trăim în această epocă în care comunicația, viteza și tehnologia sunt cuvintele de ordine. Există însă două elemente ce leagă aceste povestiri: o valorizare a umanului, a sentimentelor, și o notă de optimism, atitudine ce se regăsește din ce în ce mai rar în literatura contemporană. „Cred că toate cuplurile de îndrăgostiți au acest gen de proprietăți, sau altele cu denumire incluzând termenii „prima oară”, de genul: bulevardul pe care ne-am ținut prima oară de mână, felinarul sub care ne-am sărutat prima oară și așa mai departe. Venise iarna de-acum, nu căzuse zăpada, dar era frig și noi ne adăposteam în cine știe ce bar ascuns, dichisit și plin de fum. Eram pierduți unul în celălalt și numai gândul la data plecării mele ne dădea fiori reci și coșmaruri, trezindu-ne din starea de fericire aproape tâmpa în care ne găseam." (fragment din Călătorie la Louisville)  „Constantin levița în continuare în mijlocul camerei de zi, iar la ușa încăperii se perindau oameni din toate colțurile lumii. Era interzisă folosirea aparatelor fotografice în interiorul casei, de teamă ca lumina bliturilor și zgomotul declanșatoarelor să nu-i creeze lui Constantin o stare de disconfort și să diminueze fericirea în care se scaldă." (fragment din Arta levitației)