De mai bine de trei decenii, Pico Iyer, unul dintre cei mai apreciați autori de cărți de călătorie, este prieten cu Dălai Lama. Pe parcursul acestor ani, prin intermediul unor conversații intime, a ajuns să îl cunoască așa cum doar puțini se pot lăuda că îl știu. în paginile acestei cărți, Iyer realizează un portret unic al uneia dintre cele mai insolite personalități a timpului nostru, explicând ideile și activitatea lui Dălai Lama despre politică, știința, tehnologie și religie. Acest volum nu este o biografie, ci o analiză jurnalistică extinsă despre o persoană care a adunat înțelepciune cât pentru mai multe vieți, așa cum cred budiștii tibetani. Iyer își organizează observațiile prin descrieri inteligente ale diferitelor aspecte ale activității și personalității lui Dălai Lama: personalitate, călugăr, filosof, politician. Aceasta îi permite să sondeze diverse laturi ale Sfinției Sale, Iyer reamintind cititorilor de anumite paradoxuri: Dalai Lama este profund empiric și, cu toate acestea, are convingeri, precum reîncarnarea, care desfid observația. Este o persoană publică, dar la fel de mult este extrem de implicat în practicile religioase elaborate. Scopul acestei cărți este, în cele din urmă, simplu: să ni-l prezinte pe omul Dălai Lama. Pico Iyer a publicat mai multe cărți despre globalizare, romane despre Cuba revoluționară și Islam și câteva eseuri literare. Colaborator al revistei Time din 1982, a scris despre Tibet și pentru New Yorker, New York Review of Books, New York Times, Los Angeles Times, Financial Times și pentru multe alte publicații de pe ambele maluri ale Atlanticului și ale Pacificului. în ultimii 30 de ani, a călătorit constant în comunitățile tibetane și în Himalaya. Fragment din volum: “Am observat, pe măsură ce-l urmam pe Dălai Lama peste tot, că, de multe ori, când vorbea în limba engleză în termeni simpli și comprimați, el era ignorat de către oamenii care veniseră și care așteptau focuri de artificii; și, totuși, pe de altă parte, și atunci când se pornea să vorbească în tibetană, cu argumente filosofice corespunzătoare, așa cum mi-a spus un profesor creștin, despre Toma d'Aquino, el era, în general, ignorat. Într-o primăvară, după șase săptămâni de stat în Dharamsală, când își promova învățăturile zilnice, am auzit doar doi oameni vorbind despre ceea ce spunea Dălai Lama; restul vorbeau mai mult în general, așa cum e posibil să facă tibetanii, despre „prezența” și căldura și bunătate. De multe ori, cel mai ușor lucru era să spună că el vorbea doar cu persoana sa, cu acțiunile sale, asigurându-se că bătrânului din partea din spate a camerei i s-a dat un loc unde să se așeze, punându-și vesel șapca de baseball, de culoare portocalie, cu cozoroc foarte mare, care nu-l avantaja deloc, în timp ce vorbea despre „Etapele caii", ca și când ar fi vrut să facă să pară totul mai puțin solemn sau distant. Ca om născut în Occident și educat în unele dintre cele mai sceptice universități, am constatat de multe ori că este foarte dificil de urmărit complexitatea filosofică ce reprezenta specialitatea lui. Dar, pe măsură ce mă uitam în jurul meu pe străzile din Dharamsală ori călătoream în Yemen sau Bolivia, uneori chiar începeam să văd că nemulțumirea era singura realitate pe care o cunoșteam și din ea urma să izvorască și o astfel de posibilitate, așa cum urma să descoperim. Zilnic, după ce mă așezam la biroul meu, chiar descopeream că totul era un produs al stării mele interioare, pagina care ieri părea atât de vie, astăzi pare moartă și lipsită de strălucire."
