Să nu se lase nimeni înșelat: nu poate ajunge cineva la Rugăciunea curată dacă nu are credință curată! Fără credință curată, rugăciunea pe care noi o credem curată ne este de fapt vicleșug, iar mintea ne devine idol, ca și știința despre rugăciune și cuvintele însele ale rugăciunii. Să nu se lase nimeni înșelat: nu poate ajunge cineva la Hristos, nici chiar dacă întreg veacul acesta și chiar și veacurile ce vor urma se va sârgui chemând Numele cel Preasfânt, atâta vreme cât refuză să fie mădular al Bisericii lui Hristos! Orice creștin dreptslavitor este chemat să rostească Sfânta Rugăciune. Avem porunca aceasta încă de la Sfinții Apostoli, care ne-au îndemnat să ne rugăm neîncetat și să ne bucurăm pururea (I Țes. V, 16-17). Căci ei gustaseră deja din bucuria Luminii taborice și știau că viața veșnică întru Hristos este bucurie nesfârșită, în care omul își iese din șinele sau căzut și ajunge la starea cea dintâi, și chiar mai presus de aceea, la rostul său, cel pe care Dumnezeu i l-a rânduit încă dintru început.
