Aștepți de zile, de luni, de ani, o anume întâlnire. Dar nu a venit încă. Nu s-a arătat. A întârziat mult, așa încât ochii au început să sângereze de așteptare, inima ți s‑a sfâșiat de nerăbdare. O să-ți spun eu, chiar dacă te doare: nu va veni. Nu mai aștepta. Nu pentru că te evită, ci pentru că nu poate veni... Nu va veni niciodată acel sine pe care-l aștepți de ani și ani, cu care ți-ai dat întâlnire. Nu va veni niciodată ziua în care se va arăta înăuntrul tău un sine plăcut, impecabil, fără de păcat, fără cusur. Nu poate veni, pentru că pur și simplu el nu există. Începe călătoria chiar dacă nu te simți pregătit. Chiar dacă nu te simți perfect, bun și impresionant... Nu aștepta ca întâi să simți pentru a dărui. Nu aștepta să te simți bine și perfect pentru a trăi. Dar nu știu calea, vei spune. Chiar dacă nu o știi, nu e nevoie. Când pășești, se deschid drumurile și vezi peste tot ivindu-se cărări. Tu pur și simplu nu aștepta să te simți pregătit pentru a porni. Este o capcană. Pornește, și calea te va învăța. Calea este în toate…
