Ressu s-a aplecat să zugrăvească și să interpreteze viața noastră românească, singura viață adevărat românească, a țăranului închis între ape, codri, ceruri și vatră.
Tudor ARGHEZI
Mircea Deac revine în atenția iubitorilor de frumos cu un nou titlu și, implicit, cu o nouă opțiune tematică, cel puțin la fel de interesantă și de binevenită ca precedentele.
Maestru inegalabil al desenului din prima jumătate a secolului XX și talentat portretist, profesor și rector al școlii de Arte Frumoase, Camil Ressu are meritul de a fi scris un nou capitol în pictura românească, într-o perioadă dominată de influența unor personalități precum Nicolae Grigorescu sau ștefan Luchian. Spiritului idealizant-liric el îi va opune curajos o „scoala” a viziunii realiste, telurice, aspre uneori, definindu-se îndeosebi ca pictor al țărănimii și al universului rural, drept simboluri a ceea ce este autentic românesc.
Dincolo de lucrările reproduse, Ressu este prezent în album prin selecția de citate ce completează comentariul critic al autorului. Ca și pictura, discursul său dezvăluie un bun observator, cu fine nuanțări de ironie și autoironie, al realităților sociale și al psihologiei umane, nu în ultimul rând un teoretician cu o viziune clară și ordonată asupra meșteșugului picturii și a sensurilor profunde ale artei plastice, în general.
Reîntâlnirea cu un pictor mai puțin „vizibil” în peisajul actual al cărții de artă, dar de o importanță majoră, dobândește astfel valențele unui act cultural de revalorificare și culorile unui frumos album, închinat, în esență, sensibilității poporului nostru.
