Georgiana Bujor scrie o poezie a cautarilor esentiale, o poezie cu mize capitale, complet detasata de gratuitatile artei ludice, o poezie in care gravitatea si suferinta sfideaza estetica, in care nu incap frivolitatile experimentale ale ambitiosilor ce se etaleaza actoriceste, convinsi ca literatura are nevoie de jocul lor. Il cauta pe Dumnezeu, dar cauta si omul in adancul credintei si durerii sale: "nu pot s-ajung la om daca nu-l vad/ daca nu-i descopar teama in suras, lupta in privire,/ plansul in cuvant/ cat de profunde sunt furtunile -/ unii se ineaca, altii merg pe ape/ cel mai mic se poate salva". Poate ca tocmai acesta este secretul scrisului Georgianei Bujor - sa se salveze. Nu exista miza literara mai inalta. - Vianu Muresan
