Cancelaria

   „Cancelaria” este cartea de debut a unei scriitoare din Constanța, Simona Silvia Bădulescu, o carte scrisă sub forma unui jurnal, a unei răbufniri față de neajunsurile unei meserii pline de responsabilitate – cea de profesor.    Veți putea pătrunde în universul adesea interzis al cancelariei, acolo unde cei pe mâna cărora încape educația generațiilor de mâine nu mai au secrete. Intrigi între colegi, situații umilitoare la clasă, lipsuri financiare – toate acestea dezvăluie adevărata situație a învățământului românesc, dată pe față de o profesoară ce nu mai are nimic de pierdut.    O carte ușoară, plină de experiențe cel mult bănuite, niciodată confirmate.      CUPRINS: PREFAȚĂ Capitolul I. STUDENȚIA Capitolul II. PRIMA ZI DE ȘCOALĂ Capitolul III. FOAME ȘI CORUPȚIE     I. BIROUL DE TRADUCERI. • II. MANGALIA • III. MOARTEA TATĂLUI • IV. DIRIGENTIA • V. BANCHETUL • VI. BACALAUREAT 2009 • VII. OLIMPIADA ȚIGANILOR Capitolul IV     I. NEPOTISM SAU CLICA TĂTĂROAICELOR • II. PROGRAMUL EDUCAȚIONAL „A DOUA ȘANSĂ" Capitolul V. REPLICI DIRECTORIALE     I. SCAUNELE RUPTE • II. CD-PLAYER-ul • III. BLUGII • IV. CABINETUL MEDIA AL ȘCOLII Capitolul VI. CURSURI DE PERFECȚIONARE Capitolul VII. FLATERIE     I. DOAMNA D • II. DOAMNA Z • III. FUM • IV. TOALETA PROFESORILOR Capitolul VIII. GARDIANUL ERUDIT Capitolul IX. INCULTURA Capitolul X. CONFLICTE INTERCOLEGIALE Capitolul XI. GREȘEALA ÎNCEPĂTORULUI Capitolul XII. LA ȘCOALĂ, CA PĂRINTE Capitolul XIII. ELEVII ANTI-ȘCOALA Capitolul XIV. PROFESORII ȘI JURNALIȘTII Capitolul XV. OAMENI FRUMOȘI. • VERONICA Capitolul XVI. EU, LA FINAL DE CARIERĂ     Fragment din volumul "Cancelaria" de Simona Silvia Bădulescu:     “Ani de zile mă zbat pentru achiziționarea unui CD-player. Vreau să organizez serbări și nu am un banal CD-player. Într-un final, problema se rezolvă cu un simplu telefon dat de director unui responsabil cu materialele didactice. Se aprobă instantaneu. CD-playerul se cumpără, un Panasonic mare și puternic, lucrez câțiva ani cu el vreo doi sau trei, apoi dispare. Cadrele didactice îl țineau în cămăruța femeii de serviciu. Femeia de serviciu spune că în timpul verii l-au furat muncitorii care au lucrat la renovarea școlii. Mă apuc iar să mă cert cu conducerea pentru achiziționarea altui CD-player. Problema este că nimeni nu mă susține, nici profesoara de muzică, nici învățătoarele care au nevoie de așa ceva, nimeni nu deranjează conducerea. Totul rămâne în cârca mea. O observ pe profesoara de muzică, pregătește elevii excelent, în fiecare an elevii ne colindă de Crăciun, constat că este o profesoară foarte valoroasă. Dar cu ce lucrează? Un difuzoraș mititel pe care îl atașează la telefonul mobil. O întreb de unde are acel difuzoraș.     — E al școlii, cumva?     — Nu, mi l-a adus un elev, l-am împrumutat și trebuie să i-l returnez.     Mă duc la directoarea adjunctă (cea cu scaunele) și insist să cumpere un CD-player.     — Dar nu sunt bani, Simona, de unde bani?     — De unde au fost și pentru renovare, și pentru dulapuri și pentru scaune. Toate scaunele din cancelarie s-au înnoit, numai cele de la clase, nu. Cădem de pe scaune, nu vă păsa. Nu avem cu ce lucra la ore, nu avem materiale didactice, nu vă păsa.     — Nu știu, dragă, alți bani nu mai sunt, vrei CD-player, descurcă-te singură. Profesoara de muzică cum s-a descurcat? DESCURCĂ-TE și tu cum poți!     — Ce replică comunistă! îmi spun în gând. Cu voce tare spun:     — De mult mă descurc singură, îmi aduc de acasă materialele didactice, dar e normal așa ceva? Trăim în mileniul al treilea și nu avem un banal CD-player în școală? Ar trebui să existe vreo trei, să nu se certe profesorii pe el."