Cand cei doi devin una - Schiarhimandritul

    În cea de-a treia culegere de convorbiri duhovnicești ale schiarhimandritului Ioachim (Parr), starețul Mănăstirii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca (S.U.A., New York), autorul își împărtășește experiența duhovnicească, laolaltă cu o mulțime de exemple vii din Sfânta Scriptură, viețile cuvioșilor din trecut, dar și ale contemporanilor noștri, precum și povestiri bazate pe comunicarea cu numeroși fii duhovnicești, dintre care mulți s-au aflat în fața nevoii de a rezolva chestiuni dificile ale relațiilor de familie. Cartea va fi folositoare pentru cei care se pregătesc de căsnicie, pentru familiști, dar și pentru cei care pur și simplu căută răspuns la întrebarea legată de locul creștinului în lumea contemporană.      Fragment din volum:       “Acest om nu o uită niciodată pe mătușa sa. Cât de greu îi era să rămână acasă pentru a-i bucura pe ceilalți! Făcându-i pe ceilalți fericiți, ea își găsea fericirea.     Iar astăzi noi credem că fericirea înseamnă satisfacerea sinelui. Deși ar trebui să fie cu totul altfel: „Hai să mă trezesc cu o oră mai devreme, pentru ca tu să poți dormi mai mult și voi pregăti tot ce trebuie, căci și tu în fiecare zi gătești pentru mine, apoi mă trezești și mă servești cu micul dejun, și mergi la magazin să cumperi mâncare. Hai să fac asta pentru tine!" Nu spunem așa niciodată! Și este atât de simplu: „Totul este gata, mamă! Nu mai trebuie să roboțești!" Imaginați-vă că am auzi dintr-odată așa ceva. Ce șoc ar fi pentru noi! Un șoc ar fi chiar și faptul că doar s-ar gândi cineva la asta!     Am să vă povestesc o întâmplare a unui tânăr pe nume Ed. El era special, avea un temperament dificil și la un moment dat a cerut sfat cum să evite certurile casnice. Avea pe atunci anumite greutăți, începuse să bea singur și încerca să se stăpânească. Într-o zi Ed a mers la un preot care i-a atras atenția că părinții fac foarte multe lucruri de dragul copiilor. Și, știți, asta l-a uimit! De parcă nu conștientizase niciodată până atunci cum se cuvine acest lucru, căci copiilor li se pare normal să primească totul de-a gata. Ed a venit acasă, a privit în jur și, aprinzând lumina, a spus:     - Mulțumesc, tată!     - Pentru ce? s-a mirat tatăl.     - Pentru că ai plătit factura de curent.     De uimire, părinții și-au pierdut graiul. În sfârșit, fiul a înțeles că avea lumină pentru că avea grijă cineva de asta, a venit și a spus: „Mulțumesc."     Tatăl a bombănit ceva de genul: „N-ai pentru ce! Folosește-o sănătos."