Carte ecranizată sub titlul Juli și Bryce O poveste comică de dragoste spusă pe două voci: a lui și a ei. Când se întâlnesc pentru prima oară, Bryce și Juli sunt doar niște copii. Ea se îndrăgostește fulgerător de ochii lui, în vreme ce el se panichează și o cataloghează imediat drept o ființă enervantă. Cartea îi urmărește pe cei doi vreme de șase ani, timp în care aceștia se caută - sau se evită - la școală, pe drumul spre casă, ori din spatele ferestrelor, într-o relație plină de suișuri și coborâșuri. Când ți se pune pata pe cineva, nu scapi așa ușor. Ni s-a pus pata pe cartea asta fantastică, Juli cea curajoasă și finalul acela minunat și înțelept. - The Chicago Tribune Cu o eroină de care copiii vor fi dați pe spate, o dinamică irezistibilă între cei doi naratori și un final răsunător, acest roman este mai mult decât suma tuturor părților sale. - Publihers Weekly Fragment din romanul "Când ți se pune pata" de Wendelin Van Draanen: "De cum l-am cunoscut pe Bryce Loski, mi s-a pus rău pată pe el. Sincer, cum l-am văzut, cum m-a apucat nebunia. De la ochii lui mi s-a tras. Au ceva anume. Sunt albaștri și, încadrați de genele alea negre, te ia amețeala când îi vezi. Ți se taie respirația. Sunt mai bine de șase ani de-atunci și am învățat de mult să ascund ce simt, însă, vai, în primele zile... În primii ani! Am crezut că mor de dragul lui. S-a întâmplat cu două zile înainte să încep clasa a doua, deși așteptăm momentul de săptămâni întregi, de când mi-a zis mama că o să se mute o familie cu un băiat de vârsta mea în casă nouă de peste drum. Tabăra de fotbal se terminase și mă plictiseam de moarte, pentru că n-aveam cu cine să mă joc în tot cartierul. Ei, erau niște copii, însă toți erau mai mari decât mine. Frații mei se distrau de minune, numai eu stăteam acasă singură-singurică. Mai era și mamă, însă avea mereu ceva mai bun de făcut, așa că nu-i venea să bată mingea. Sau cel puțin așa zicea ea. Pe atunci nu credeam că există ceva mai plăcut pe lumea asta decât să te joci cu o minge de fotbal, mai ales când aveai de spălat rufe și vase și de dat cu aspiratorul, însă mama nu gândea deloc la fel. Iar dacă stăteam acasă numai cu ea, există pericolul să mă pună s-o ajut la spălat, șters praful și dat cu aspiratorul, și nici măcar nu mă lasa să bat mingea prin casă între sarcini. Ca să fiu sigură că nu ratez nimic, am așteptat săptămâni întregi afară, în caz că noii vecini se mutau mai devreme. Nu exagerez, săptămâni! M-am distrat jucând fotbal cu câinele nostru, Champ. De obicei doar stopa mingea, câinii nu prea se pricep să tragă șuturi în poartă, însă se mai întâmplă să dribleze cu botul. Probabil că mingile miros tare ademenitor pentru căței, căci până la urmă. Champ tot încerca s-o molfăie și reușeam s-o interceptez. Când a sosit în sfârșit camionul cu mobilă al familiei Loski, toți ai mei s-au bucurat. „Micuța Julianna” avea în sfârșit un tovarăș de joacă."
Cand ti se pune pata
