Când zorii plâng

Poezia este cenușa unui suflet ars în vraja destinului; este urma lăsată de un zâmbet ori de o lacrimă așternută pe un caldarâm existențial, tivit cu uimire, cu acceptare și cu speranță. Căutând poezia, putem descătușa un amalgam de trăiri și doar prin poezie putem renaște, precum un nufăr din străfundul unui lac, reinventând primăverile din noi.