„Autorul acestei cărți, Oana șerban, îndrăznește să pună în chip frontal câteva întrebări fundamentale cu privire la sensul de evoluție al societății actuale. Pentru această dificilă întreprindere teoretică recurge la aducerea în planul din față al analizei sale – uneori chiar temerare, ținând seama de idiosincrașii notorii existente în spațiul public autohton – a unor teze, idei și ipoteze lansate de filosofi reprezentativi ai secolului XX și XXI, precum Herbert Marcuse, Jean Baudrillard, Guy Debord și Gilles Lipovetsky. Despre ce este vorba, în fond? Despre radiografierea capitalismului în era tehnologiilor atotstăpânitoare, despre spațiul de libertate și de emancipare al omului din acest timp, despre posibilă și necesară conjuncție dintre etic și estetic într-o lume care nu a dus până la capăt sublima aspirație a gândirii și a proiectului modernității: omul deplin, liber și demn, responsabil asupra destinului său, inclusiv asupra vieții generațiilor viitoare pe pământ. Capitalismul artistic reprezintă o asemenea idee prin care sunt identificate oportunitățile, dar și limitele și pericolele încapsulate în și prin acest proiect filosofic. Oportunitățile țin de raționalitatea capitalismului și de prelungirile acestuia într-o etică a libertății și a responsabilității, deopotrivă, iar limitele și pericolele se referă la ceea ce se înțelege prin definiția devenită celebră a capitalismului ca distrugere creatoare. Trebuie să recunoaștem că avem de a face, într-adevăr, cu o temă gravă și grea la care puțini se pot încumeta să răspundă, pe măsură.” Vasile MORAR, Profesor Emerit al Universității din București
