Capitanul Singleton

Daniel Defoe este primul mare romancier realist englez. Cunoscut publicului cititor mai ales prin romanul "Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe" (1719), Daniel Defoe aduce în acest roman un elogiu puterii omului de a supraviețui în momente limită și de a stăpâni natura în împrejurări ostile. Alături de alte titluri ("Moll Flanders", "Un jurnal din anul ciumei"), romanul "Căpitanul Singleton' se înscrie în seria cărților de aventuri. Eroii, în frunte cu tânărul care va deveni apoi căpitanul unei echipe de pirați, trăiesc nemaipomenite întâmplări, cutreierând marile și oceanele și acumulând averi fabuloase. Atent la metamorfozele sufletului omenesc, autorul zugrăvește cu finețe drumul pe care-l parcurge eroul de la aventurierul fără scrupule spre omul care regretă toate fărădelegile săvârșite, căile necinstite de dobândire a averii și care hotărăște, în final, să-i facă să se bucure de tot ce a acumulat pe membrii unei familii sărace, în mijlocul căreia își va găsi liniștea și-și va ispăși păcatele săvârșite în aventuroasa-i viață. Cartea prezintă și ilustrații alb-negru. Fragment: " Într-un cuvânt, ca să punem totuși punct fericitei noastre căla-torii, zăbovind pe acele meleaguri preț de încă trei luni, ne-am mărit stocul de aur în așa măsură, încât punându-1 laolaltă cu cel adunat înainte, pentru a ni-1 împărți, ne-am ales fiecare cu aproape două kilograme de aur de căciulă; și ne-am urnit la drum, ținând-o tot înainte, spre Coasta de Aur, ca să aflăm cam ce mijloc am putea di-bui pentru a traversa marea și a ajunge în Europa.     În următoarea parte a călătoriei noastre, am avut parte de tot soiul de pățanii, unele interesante, fie în felul în care am fost primiți, prietenește sau nu, de către felurite triburi de sălbatici printre care am trecut; fie în legătură cu eliberarea din prizonierat a unui rege negru, care fusese binefăcătorul noii noastre călăuze și căruia gentlemanul englez, în semn de recunoștință, având parte și de sprijinul nostru, i-a redat regatul, care putea să numere, mari și lați, vreo trei sute de supuși; fie despre cum ne-am bucurat de ospitali-tatea regelui cu pricina și despre cum și-a trimis oamenii să-1 însoțească pe englezul nostru și să aducă toți colții de elefant, pe care fusesem nevoiți să-i lăsăm în urmă, și să ni-i care până la rău, al cărui nume nu mi-1 mai aduc aminte, dar pe malul căruia ne-am făcut plute și, după unsprezece zile de drum pe firul apei, am ajuns la una din așezările olandeze de pe Coasta de Aur, fiind sănătoși tun și mulțumiți pe deplin. în ceea ce privește încărcătura noastră de fildeș, am vândut-o în așezarea olandeză, obținând în schimb veșminte și tot ce ne lipsea, nouă sau negrilor pe care am găsit de cuviință să-i ținem cu noi, dar nu este lipsit de interes de amintit că la capătul călătoriei, mai aveam încă vreo două kilograme de praf de pușcă. Prințului negru i-am redat pe deplin libertatea, încropîndu-i o garderobă din ceea ce s-a îndurat să-i dea fiecare, și 1-am cadorisit și cu aproape trei sferturi de kilogram de aur, pe care știa cât se poate de bine cum să-1 folosească; și, o dată ajunși acolo, ne-am despărțit de el în termeni cât se poate de cordiali. Englezul nostru a zăbovit o vreme în așezarea olandeză și, după câte mi-au ajuns la ureche ceva mai târziu, s-a stins acolo de inimă rea, căci trimisese o mie de lire sterline prin Olanda, pentru a ajunge la prietenii lui din Anglia, asigurându-și astfel un sprijin pentru atunci când se va fi întors, dar corabia a căzut în mâinile francezilor și toată încărcătura s-a dus pe apa sâmbetei.     Restul camarazilor mei a pornit-o, într-un vas mic, către cele două fabrici portugheze de lângă Gambia, la altitudinea de paisprezece grade, iar eu, dimpreună cu doi negri pe care mi i-am păstrat, m-am îndreptat către Capul Coast Castle, de unde m-am îmbarcat pe o corabie ce mergea în Anglia, unde am ajuns în septembrie. și așa au luat sfârșit peregrinările primei mele tinereți, iar ceea ce avea să se întâmple după aceea nu s-a mai dovedit la fel de profitabil pentru mine."