Romanul Căprioară semnat de autoarea Geni Dută traversează viața unui sculptor maramureșean, Victor, retras într-un sat izolat, la marginea unei păduri, în urma suferinței pierderii într-un accident, a soției și fiicei sale. Dar, într-o zi, din pădure apare, ca o căprioară rănită, Măria, o fată abuzată de frații săi, și nu numai de aceștia. Ea ajunge în apropierea lui Victor ca o mică sălbăticiune umană pe care acesta, cu delicatețe, încearcă să o salveze fizic, dar, mai ales, psihic, o reeducă și o instruiește. Între ei se înfiripă o delicată și profundă poveste de iubire. O carte moralizatoare, scrisă cu acuratețe, ca un izvor de frumusețe și sensibilitate, alternând pasajele dure ale descrierii momentelor în care fata este torturată de cei care au abuzat de ea, cu episoadele de gingășie și căldură prin care cei doi eroi care au suferit fiecare în felul său, își găsesc liniștea sufletească. Maria revine la o viață normală: termină liceul, da examen de admitere la facultate și și găsește echilibrul sufletesc prin iubirea și sn același timp recunoștința pentru salvatorul ei. Cartea este o apăsată expresie a neacceptării abuzurilor asupra femeilor și a fetițelor, atitudine care ar trebui să devină o preocupare a societății. Nu oamenii între care ai trăit te definesc. Porți amprenta lor, da...dar timpul care se scurge împrăștie trecutul. Și tu te construiești așa cum meriți. Cum te strădui tu, nu cum au vrut alții. Timpul care curge de acum, e ca un vânt bun, care te împinge spre ceea ce numai tu îți stabilești. Asta am vrut să îți ofer, puterea de a hotărî singură. De a decide singura ce vrei să faci cu viața ta. - Geni Duță
