Într-un mic oraș, undeva la marginea de nord a țării, un copil de zece ani este martorul ultimelor zvâcniri ale comunismului. Prin ochii lui, defilează, rând pe rând, fantomatic, cele din urmă siluete ale Epocii de Aur. În absurdul și grotescul școlii, în marile fapte petrecute în spatele blocului, în viețile îmbibate de alcool ale vecinilor, în personaje memorabile precum profesorul de latină B. sau târfa oficială a târgului, în evenimentele explicabile și inexplicabile – pretutindeni, memoria lui decupează, cinematografic, cadre, secvențe, dovezi vesele despre tragedia de fiecare zi a unor oameni care nu înțeleg ce li se întâmplă.
Un Nică al comunismului aruncat între două lumi, căutându-se pe sine între roșul cravatei de pionieri și ireala culoare a portocalelor, între marea depresie de dinainte și bacantica bucurie de după.
Un roman ca un hohot de râs, izbăvitor și nostalgic, cu personaje și fapte reale.
Un roman despre realitatea de ieri, o privire aruncată peste umăr, ca într-o revedere, ca într-un Adio…
