O remarcabilă mărturie despre triumful credinței în ciuda ororii unui regim aspru de detenție dintr-o închisoare din Teheran. Întemnițate, dar nu reduse la tăcere Maryam Rostampour și Marziyeh Amirizadeh știau foarte bine că risca pedeapsa cu moartea. Deși legea islamică iraniană le interzicea să-și promoveze credința creștină, de-a lungul a trei ani de zile, ele au pus Noul Testament în mâinile a 20 000 de conaționali. Au înființat două biserici clandestine, dintre care una era menită prostituatelor, acum mame cu copii, abandonate de soții lor și văduvite de orice mijloc de subzistență. Vreme de câțiva ani de zile, lucrarea lor a rezistat, în ciuda restricțiilor din partea guvernului iranian. Totuși, inevitabilul s-a produs în 2009, când Maryam și Marziyeh au fost arestate și întemnițate în închisoarea Evin din Teheran, notorie pentru practicile de tortură și execuțiile sumare. Dar, în pofida tacticilor de intimidare la care au fost supuse, a numeroaselor privațiuni și cu toate că riscau pedeapsa capitală, un lucru extraordinar s-a petrecut cu ele: în loc să se lase copleșite de teamă, au luat hotărârea crucială – și primejdioasă – să-și mărturisească credința chiar acolo, între zidurile fortăreței guvernamentale ce ar fi trebuit să le reducă la tăcere. În cartea Captive în Iran, Maryam și Marziyeh relatează cum a folosit Dumnezeu cele 259 de zile petrecute în închisoare pentru a produce o schimbare miraculoasă: aducând lumina în locurile cele mai întunecate din lume, dându-le o speranță celor care au pierdut totul și oferindu-le dragoste celor deznădăjduiți. Ca urmare a presiunilor internaționale și la finalul câtorva luni de interogatorii și abuzuri, Maryam Rostampour și Marziyeh Amirizadeh au fost eliberate din închisoare și achitate de orice acuzație. La scurt timp după aceea, au imigrat în Statele Unite.
