Romanul, cenzurat la prima sa apariție, e un elogiu absolut al învinsului. Într-un mod criptic, sînt evocate orori, suferințe, crize, o lume nefericită, eșuată, tragică. Departe de ispitele evaziunii, romanul dezvoltă o întreagă incursiune psihologică într-un cadru social bine determinat – Romania anilor ‘50. Povestea este inovatoare ca metodă, structurată în trei părți – „Ea”, „Tu”, „Eu” –, fiecare scrisă în alt stil, dar pornind de la o sursă comună. Personajele, în amintirea cărora trauma războiului este încă proaspătă, dar care sînt sensibile și la micile plăceri ale vieții, sînt prizoniere într-o societate dominată de etica comunistă a muncii și disciplinei, de demagogie și suspiciune, în care supravegherea și arestările distrug zilnic nenumărate vieți.
„Un scriitor superb, care ne oferă o mărturie extraordinară despre viața intensă și dramatică din timpul uneia dintre cele mai grotești și feroce dictaturi. Norman Manea scrie fără amărăciune sau resentimente, cu o incredibilă libertate a spiritului, cu fantezie și chiar cu umor.” (Mario Vargas Llosa)
„Grandoarea literară a lui Norman Manea constă în capacitatea sa de a analiza subtil procesele larvare de degradare, subteranele sufletului și ale sentimentelor în care se elaborează mecanismele rezistenței, dar și ale duplicității și ale experimentării curajoase, carnavalul dezlănțuit și baroc al minciunii generalizate.” (Claudio Magris)
„În ciuda exilului american, Norman Manea continuă să scrie în limba română – el afirmă că un scriitor locuiește propria limbă și că o poate duce cu sine oriunde. Norman Manea se afirmă așadar ca un mare scriitor cosmopolit, care duce cu sine în lume propria lume.” (Antonio Tabucchi)
„Pentru mine, Norman Manea este un memento al puterii constructive a memoriei ca mijloc de încadrare a prezentului fără nostalgie sau amărăciune. Este o raritate. Și este unul dintre puținii care știu că în vremurile moderne am ajuns aproape să ne pierdem capacitatea de a salva decenta și a ne reînnoi umanitatea.” (Leon Botstein)
