Din multele întâmplări aflate [..] în copilărie, într-un sat de munte, [...] au prins viața oameni puternici, cu suflete tari, care nu s-au plecat, copleșiți de resemnare, în fața ciumei roșii ce distrugea țara, ci s-au ridicat împotrivă-i, cu toată ființa lor, oricât de inegale erau forțele. Dârzenia și onoarea cu care au luptat, înfruntând teroarea, au reușit să trezească în mii de inimi mândria de a fi liber, iar sacrificiul lor suprem i-a înnobilat, atât pe ei, cât și întregul neam românesc. Nu m-am îndurat, de bună seamă, să-i las uitați, căci ei au creat istoria acelor ani zbuciumați, cu nimic mai prejos decât a străbunilor...
