Suntem, în aceeași măsură, oameni și personaje. Personaje pe care, de multe ori, noi le inventăm, dar pe care Regizorul Sublim e condamnat să le așeze pe platoul Cosmosului, cum cere ordinea firească a pluralului inefabil al cuvântului „Echilibru”. Umanitatea s-a contrazis de multe ori pe ea însăși. Au existat și există războaie în care oamenii au pierdut și personajele au învins. Există însă o ritualizare a succesului etern care îl face pe Om să reînvie de câte ori personajul din el îl cheamă către moartea eternă. O moarte falsă. Omul este carne ruptă din pâinea Universului și bea seva strugurilor crescuți în via lui Elias Artista. El este Creatorul și, mai ales, Recreatorul. - Andrei Dicu Nu am căderea de a judeca valoarea literară a demersului său. Nimeni dintre contemporani nu ar trebui să o aibă. Măcar și din cauza neșansei de a ne fi contemporani unii altora și ca urmare a neputinței de a ne evalua exhaustiv. Am simțit însă spumoasă dar, paradoxal, adunată risipă de informație culturală, filosofică și inițiatică. Noi nu căutăm perfecțiunea, ci perfecționarea. Perfecțiunea în raport cu un sistem de referință poate deveni imperfecțiune în raport cu altul. Dar indiferent cum, ideea de perfecțiune pune o limită absolută. Ceva peste care nu se poate trece. Ceva care încremenește. Perfecționarea este un proces în mișcare continuă, aproape fără sfârșit, care scapă de limitarea pusă de perfecțiune, devenind mai aproape de imperfecțiunea omenescului. Așadar, se poate specula că perfecțiunea este a lui Dumnezeu, de neatins, perfecționarea poate fi trăită, deci poate fi a Omului. Putem alege ca fiecare dintre noi să fie acel Om. Andrei Dicu a ales. - Stelian Nistor, Suveranul Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…