„Am crescut cu un tată... legendar, un tată imaginat din povestiri de familie, recreat din crâmpeie de conversații surprinse întâmplător, întruchipat în mintea-mi de copil din fotografii arătate sau aflate pe dibuite. [...] Așa s-a împlinit că, sortit fiind de a copilări fără tată, firea lui să-mi fie totuși mereu aproape. De deslușit însă în profunzime nu am deslușit-o decât atunci când mama mi-a încredințat carnetele cu însemnările lui din timpul războiului pe care l-a trăit. [...] Am putut astfel simți bucuria lui din zilele de pătrundere în Ardeal și de eliberare a sudului acestuia; dezamăgirea uriașă resimțită de el la retragerea pe Valea Oltului; deziluziile sale descoperind deficiențe de caracter la unii colegi de luptă; uluirea sa la gafele unor comandamente în timpul apărării trecătorilor din Munții Buzăului. Mi-am imaginat efortul și anxietățile lui din timpul rezistenței disperate de la Azuga și de pe Valea Cerbului, apoi incomensurabilă drama morală, totodată și schiloditoare fizic, a retragerii, de-a lungul unei singure nopți de iarnă, infinit de lungă, pe Valea Prahovei, ce se deschidea în câmpie printre câmpurile petrolifere în flăcări, abaterea către Buzău, urmată de istovitoarea mărșăluire în retragerea către Moldova.” - DAN ROMALO
