Carte despre feminitate

În această lume confuză, care încearcă să găsească sensul vieții, eu am simțit nevoia de a mă întoarce la izvoare, de a cerceta Scriptura și a mă strădui să înțeleg ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre sensul vieții, despre suferință și moarte. Și atunci am simțit toată măreția rolului femeii, am înțeles câtă nevoie are omenirea că femeia să își dobândească din nou propriul «eu» și locul său în planul lui Dumnezeu, ajutându-l pe bărbat să le dobândească pe ale sale, ca împreună să lucreze în așteptarea Împărăției lui Dumnezeu. Calea către o astfel de înțelegere de sine trece prin conștiința chemării tale, care se descoperă pas cu pas. Și vorba nu este despre a te socoti pe tine drept un om de sex feminin sau, cum scrie mereu în sens peiorativ ideologul feminismului, filozoful Simone de Beauvoir, a te simți pe tine ca om, în timp ce cei din jur spun mereu că tu nu ești decât femeia omului. Important este să conștientizezi că tu nu ești un simplu om, ci fiica lui Dumnezeu și odată cu aceasta să înțelegi ce înseamnă acest lucru. Fragment din volumul "Carte despre feminitate" de Petru Kolomeitev:   „Erotica nu este totuna cu feminitatea. Când femeile resping cu indignare feminitatea, cel mai adesea ele resping anume punctul de vedere erotic, îndreptat asupra lor. Se spune că pornografia este un lucru rău, iar erotica este un lucru bun, căci atracția dintre sexe este creată de Dumnezeu. Eu sunt gata să spun că erotica este tot un lucru rău, pentru că femeia este văzută aici ca un element de consum. Există multe opere de artă în care este preamărită frumusețea creată de Dumnezeu și în care nudul reflectă o categorie estetică, precum tragismul: trupul dezgolit al lui Hristos răstignit provoacă un sentiment de profundă tristețe. Firește că evaluarea operei de artă nu trebuie făcută cu rigla în mână - pentru a vedea câți centimetri din trup sunt dezgoliți. Aici este vorba mai degrabă despre senzațiile pe care le provoacă o imagine sau alta. O mașină frumoasă și o femeie disponibilă din toate punctele de vedere stau una lângă alta. Exploatarea frumuseții feminine este unul dintre cele mai urâte fenomene ale lumii noastre decăzute. Filozoful Dario Sommer, pe care l-am mai pomenit, a spus că „feminitatea acum în mod greșit este redusă doar la un nivel ridicat de estrogen" și explică această prejudecată prin imaturitate, infantilism. Cât de urât arată femeile care se străduiesc să urmeze tiparele și modelele impuse de cultură în masă. Cum să nu o înțelegi după aceea pe femeia care nu voiește să arate ca o femeie? Ca una disponibilă din toate punctele de vedere? Ea vrea să fie apreciată ca om și se va strădui să ascundă acele forme care sunt considerate feminine. Eu întotdeauna am fost interesat de istoria costumului și aș vrea să vă împărtășesc observația mea cu privire la modul Ecaterinei a II-a de a se îmbrăca. Când s-a căsătorit, ea avea o talie subțire, însă foarte curând a încetat să se mai îngrijească de aspectul ei exterior și părea a fi destul de evident de ce i se coseau rochii care să ascundă formele. Pe de altă parte, împărăteasă accentua prin toate mijloacele atenția celor din jur asupra capului ei, purta diademe, coafuri înalte, ca să arate: „Iată, aici uitați-vă. Eu aici sunt. Capul meu este cel mai important".”