Palatul puricilor - FORMAT PDF

Autoarea bestsellerului internațional Bastarda Istanbulului   Palatul Puricilor folosește cu ingeniozitate structura narativă din O mie și una de nopți, ramificînd narațiunea principală în nenumărate povești, care mai de care mai amuzantă și mai uimitoare.
Citește tot rezumatul cărții Palatul puricilor... Ceea ce leagă toate aceste întîmplări este locul în care se petrec – Palatul Bomboana, o clădire de apartamente de pe strada Cabal, construită pe la jumătatea secolului XX de un cuplu de imigranți ruși. Altădată plin de farmec și cu personalitate, acum însă căzut în paragină, invadat de gunoaie și de paraziți de toate soiurile, Palatul Puricilor, așa cum a ajuns să fie poreclit, este populat de personaje curioase, de la pitoreștii coafori Celal și Cemal la obsedată de curățenie Tijen Igiena, familia Fiii-cei-iuți-din-fire, urmărită de blestemul nasurilor, sau frumoasă Amantă Tristă. Palatul Puricilor este, de fapt, o metaforă a Istanbulului, cu amestecul lui de vechi și nou, splendoare și mizerie și diversitatea lui culturală cuceritoare.      Fragment din romanul "Palatul puricilor" de Elif Shafak:       „Totuși, când și-au luat rămas-bun de la Celal, care le-a condus până la ușă, și au început urce treptele Palatului Bomboana, diferența de vârstă dintre ele a devenit dureros de vizibilă. Copila se oprea des s-o aștepte pe bătrâna, uneori coborând câteva trepte, ca s-o însoțească apoi până sus. Odată ajunse în felul ăsta la etajul al treilea, madam Auntie s-a oprit să-și tragă sufletul. Pe când se sprijinea de ușă, stând într-un picior, de parcă ar fi fost pedepsită, Su s-a folosit de prilej ca să-i împărtășească mai multe prietenei sale vârstnice, lângă care se sitea deja în largul ei.     — Trei fete din clasă mi-au pus o poreclă. Știi etichetele alea de pe caiete, nu-i așa? Ei bine, pe-a mea au scris cu litere de tipar „SUPADUCHIOASĂ". Numele meu adevărat e Bengisu, eu doar l-am prescurtat.     — Știi, și eu am avut păduchi când eram mică, a murmurat madam Auntie, în ciuda stingherelii pe care i-o stârnea râsul fetiței.     — Chiar? Ți-au pus și dumitale o poreclă? a întrebat Su, încercând să-și dea seama cine era „bunicul" încruntat, cu barba roșcată, care atârnă de lănțișorul ei de la gât.     — Nu, nu mi-au pus nici o poreclă. Aveam o spălătoreasă care își alinia toți copiii și-i despăduchea. Ea m-a scăpat și pe mine de păduchi. Biata maică-mea a făcut o criză. Era o femeie delicată, nu putea face față la astfel de lucruri. Așa fusese crescută. Ce putea face? Dacă se usca un trandafir în grădină, se ducea la culcare îndurerată, dacă vedea un șobolan mort, nu-și revenea zile în șir. Cred că se născuse într-o epocă nepotrivită...     Ochii albaștri-cenușii ai femeii și-au pierdut strălucirea. Însă numai o clipă. Cu intuiția unică a celor care și-au impus să nu își mai amintească anumite evenimente și să nu pomenească anumite nume, a simțit că era gata să pătrundă în grădina interzisă a memoriei sale și a bătut imediat în retragere. I-a făcut șmecherește cu ochiul copilei, al cărei cap părea și mai mic după ce se tunsese, ca și cum i-ar fi împărtășit secret.     — Să nu-ți pese că-ți spun „Supăduchioasă" ori mai știu eu cum. Toată lumea ia păduchi în copilărie - și nu numai atunci. Oamenii iau păduchi și când sunt mari. De unde să știi cine are păduchi și cine nu? Poți să vezi păduchii cu ochiul liber? Toți pretind că sunt curați ca lacrima, dar, crede-mă, au și ei păduchi undeva înăuntrul lor.     Convinsă mai degrabă de bunele intenții din spatele cuvintelor decât de cuvintele în sine, Su a dat fuga să sune la ușa ei de îndată ce-au ajuns la etajul al patrulea.     — M-am întooooors! a strigat ea când s-a deschis ușa.     Deși îngrijorată pentru că întârziaseră, Tijen Igiena părea să-și fi învins neliniștea de mai devreme și i-a mulțumit vecinei sale.     — Arată bine, foarte scurt și foarte șic în același timp, i-a răspuns madam Auntie.     Apoi s-au uitat încordate una la alta, simțindu-se obligate să mai spună ceva, dar neștiind prea bine ce-ar mai putea spune.     — Te-aș invita înăuntru, însă n-am terminat curățenia. Arn lăsat totul baltă când a plecat femeia care mă ajută, a îngăimat Țijen Igiena.     Femeia stresată și nervoasă de la coafor parcă dispăruse, lăsând în locul ei o copie timidă, reticentă.” Citește mai puțin...