Onoare

Onoare este o poveste zguduitoare despre crimă, iubire și familie, care se întinde pe trei generații, urmărindu-și personajele în locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de lîngă Eufrat, gălăgiosul și exoticul Istanbul, ploioasă Londra.
Citește tot rezumatul cărții Onoare... Esma, o tînără de origine kurdă stabilită în Londra, așterne pe hîrtie povestea familiei sale, de la nașterea sub auspicii nefaste a mamei și a surorii ei gemene – Pembe și Jamila – pînă la sfîrșitul lor tragic. Onoare este în același timp un exercițiu de exorcism menit să purifice sufletul Esmei de ură împotriva fratelui care i-a ucis mama și o poveste moralizatoare ce arată cît de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoaptă a unui adolescent de șaisprezece ani. Prin romanul ei, Shafak abordează o temă extrem de actuală, cea a „crimelor de onoare”, care continua să fie o realitate înspăimîntătoare nu numai în societățile musulmane, ci și în comunitățile de imigranți din Vest. Traducere din limba engleză și note de Ada Tănasa Fragment din roman: "Adem își petrecuse întreaga copilărie împărțit între doi tati: baba cel treaz și baba cel beat. Amândoi trăiau în același trup, însă erau la fel de diferiți unul de altul ca ziua de noapte. Contrastul dintre ei era atât de izbitor, încât Adem își închipuia că băutura pe care tatăl lui o dădea pe gât în fiecare seară era un soi de poțiune magică. Nu prefăcea broscoi în prinți sau dragoni în vrăjitoare, dar îl preschimbă pe omul pe care îl iubea într-un străin. Baba (Cel Treaz) era un bărbat gârbovit și vorbăreț, căruia îi plăcea să-și petreacă timpul cu cei trei fii (Tariq, Khalil și Adem) și avea obiceiul să-l ia pe unul dintre ei oriunde se ducea, o loterie a iubirii și atenției. Băiatul norocos își însoțea tatăl în vizită la prieteni, în plimbări pe bulevardul Istiklal și uneori la locul de muncă - un garaj de lângă Piața Taksim, unde era mecanic-șef. Mașini mari, cu nume complicate trăgeau acolo fie pentru reparații, fie pentru schimbarea unor piese. Chevrolet Bel Air, Buick Roadmaster, Cadillac Fleetwood sau noul Mercedes-Benz. Nu toată lumea din oraș își putea permite asemenea modele - proprietarii erau în cea mai mare parte politicieni, afaceriști, patroni de cazinou sau jucători de fotbal. Pe pereții garajului atârnau fotografii înrămate în care mecanicii zâmbeau larg alături de clienții lor influenți. Uneori, Adem îl însoțea pe Baba la ceainăria din partea locului, unde își petreceau ziua bând șahlep, ceai de tei sau ceai negru și uitându-se la bărbații de toate vârstele care jucau table sau dame. Politica era un subiect fierbinte. Alături de fotbal și de poveștile din tabloide. Cum se apropiau alegerile generale, ceainăria vuia de discuții. Prim-ministrul - întâiul lider ales pe cale democratică din istoria țării - susținea că Partidul Democrat condus de el avea să obțină o victorie răsunătoare. Nimeni nu putea ghici că urma să fie într-adevăr reales pentru un nou mandat, la sfârșitul căruia avea să fie spânzurat de o juntă militară. În acele după-amiezi leneșe, Adem îl imită pe Babă (Cel Treaz), punându-și sub limbă un cub de zahăr și ținând paharul de ceai cu degetul mic ridicat în aer. Înăuntru era atâta fum, încât - când se întorceau acasă - părul îi duhnea ca o scrumieră. Încruntând întotdeauna ușor din sprâncene, maică-sa, Aisha, îl zorea spre baie. Își dorea să-l fi lăsat în pace. Mirosul de tutun din păr îl făcea să se simtă bărbat în toată firea. Când i-a mărturisit asta tatălui său, Baba a râs și a spus: „Sunt două lucruri pe lume care fac un băiețandru să devină bărbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura altui bărbat". Baba (Cel Treaz) i-a explicat că cei care îl cunoșteau doar pe primul se înmuiau și ajungeau niște pămpălai, iar cei care îl cunoșteau doar pe-al doilea deveneau duri ca piatra, însă cei care le încercau pe amândouă aveau ce le trebuia ca să devină o Spadă Oțelită. Așa cum știau toți artizanii iscusiți, cea mai bună cale de-a căli un metal era să-l încălzești în foc și apoi să-l răcești în apă. „Așa e și cu bărbații. Trebuie să-i încălzești la focul iubirii și să-i răcești în apa urii", a încheiat Baba, oprindu-se pentru ca lecția să fie însușită. Adem își făcea griji căci nu avusese niciodată emoții atât de profunde, însă ținea astfel de neliniști pentru sine. Chiar în același an a avut prima criză de astm - o boală care va dispărea în anii adolescenței, dar nu-i va părăsi niciodată cu adevărat trupul, urmărindu-l întreaga viață. " Citește mai puțin...