�
�ndrăgostit de oamenii și meleagurile transilvane (pe care le-a străbătut de la un capăt la altul, între 1866 și 1868), prieten cu mulți ardeleni (între care Ioan Slavici), Mihai Eminescu a cunoscut îndeaproape suferințele și visurile românilor din acesta provincie.
În articole vehemente (pentru care i s-a intentat chiar un proces de presă), poetul denunță dualismul austro-ungar, atacând bazele constituționale ale imperiului, în virtutea cărora populația românească era total împielată și nedreptățită.
Amploarea și intensitatea pledoariilor sale pentru vechimea, continuitatea și drepturile românilor din Transilvania pot fi urmărite și înțelese de abia acum, datorită publicării lor, pentru prima dată, între coperțile aceleiași cărți și adnotarii competente a fiecărui text de către profesorul Dimitrie Vatamaniuc.
