Vrajitoarea din Portobello - FORMAT PDF

S-a născut în România și nu avea nici un nume. În Beirut, părinții adoptivi îi spun Sherine. Apoi primește numele zeiței înțelepciunii, Atena. Călătorește în toată lumea, căutându-se pe sine, și află mult mai mult decât sperase – află adevărul despre lumea în care trăiește.
Citește tot rezumatul cărții Vrajitoarea din Portobello... și devine Vrăjitoarea din Portobello. Romanul semnat Paulo Coelho spune povestea acestei fascinante tinere din Transilvania, care ajunge să schimbe viața celor care au întâlnit-o, iar mărturiile lor conturează un destin de excepție: „Era maestra mea, avea datoria de a-mi transmite misterele sacre, de a trezi energia necunoscută care zace înăuntrul fiecăruia dintre noi.“ (Andrea McCain, actriță) „Marea problemă a Atenei a fost că era o femeie a secolului XXII născută în secolul XXI și nu s-a ferit să o arate. Cu ce preț? A plătit din plin pentru asta.“ (Deidre O'Neill, cunoscută ca Edda) „Nimeni nu-și încredințează visurile în mâinile celor care le pot distruge. Nimeni, cu excepția Atenei.“ (Heron Ryan, ziarist) Fragment din roman: "Am acceptat-o pe Atena numai pentru că familia ei era unul dintre clienții noștri cei mai importanți - în fond, lumea se învârtește în jurul intereselor reciproce. Fiindcă era prea agitată, am trimis-o să lucreze pe un post de conțopist, legănându-mă cu dulcea speranța că va ajunge să-și ceară demisia; astfel, eu îi puteam spune tatălui ei că încercasem să o ajut, fără succes însă. Experiența mea că director m-a deprins să cunosc starea sufletească a oamenilor, chiar și atunci când nu spun o vorbă. Am învățat la un curs de management că dacă vrei să te descotorosești de cineva, trebuie să faci totul pentru ca respectivul să ajungă să fie nerespectuos, și atunci vei avea motive întemeiate să-l concediezi. Am făcut tot posibilul să aplic toate acestea în cazul Atenei; cum ea nu depindea de leafă ca să supraviețuiască, avea să descopere că era inutil efortul de a se trezi devreme, de a-și lăsa copilul cu mama ei, de a munci toată ziua într-un post plin de rutină, apoi să se ducă să-și ia copilul, să facă cumpărături, să-și îngrijească fiul, să-l adoarmă, pentru că a doua zi să piardă iar vreo trei ore în mijloacele de transport - și totul absolut degeaba, fiindcă avea alte modalități, mai interesante, de a-și petrece timpul. În scurt timp, a devenit din ce mai nervoasă, iar eu eram mândru de strategia mea: aveam să reușesc. A început să se plângă de locuință, spunând că proprietarul avea obiceiul să pună muzica foarte tare în timpul nopții, iar ea nu mai putea închide un ochi. Și deodată ceva se schimbă . La început, doar cu Atena. Apoi în toată agenția. Cum mi-am dat seama de schimbare? Ei bine, un grup care muncește e ca un fel de orchestră; un bun manager este dirijorul care știe ce instrument e dezacordat, care transmite mai multe emoții sau care urmează pur și simplu restul grupului. Atena părea că interpretează la instrumentul ei o partitură fără pic de entuziasm, mereu distanța, nu împărțea niciodată cu nimeni bucuriile sau tristețile vieții personale, lasă să se înțeleagă că după ce ieșea de la lucru își petrecea tot restul timpului îngrijindu-și copilul, nimic mai mult. Și dintr-odată a părut mai odihnită, mai comunicativă, spunându-le celor care voiau s-o asculte că descoperise o metodă de întinerire. Sigur că acesta e un cuvânt magic: întinerire. Când vine de la cineva care are doar douăzeci și unu de ani, sună absolut aiurea, dar cu toate astea, oamenii au crezut-o și au început să-i ceară formulă secretă. Eficiența ei a crescut, deși serviciul era același. Colegii, care înainte se limitau la „bună ziua", „la revedere", au început să o invite să ia prânzul împreună. Când se întorceau, păreau cu toții mulțumiți, iar productivitatea departamentului a făcut un salt uriaș. Știu că cei îndrăgostiți ajung să contagieze mediul în care trăiesc, și de aici am dedus că Atena întâlnise probabil pe cineva foarte important în viața ei. "