Pe măsură ce gloria postumă a Poetului creștea, o seamă de „specialiști" .și răuvoitori au căutat să exagereze, fie așa-zisă „alienare mintală" a acestuia, din ultimii ani ai vieții, fie să înfățișeze drept reală contamină-rea cu sifilis, spre a crea o contrapondere denigratoare aureolei.
E meritul domnului Gavril Cornuțiu ca demonstrează acum, fără drept de replică, din perspectiva unui medic și profesor specialist de larg orizont, bazat și pe cercetările anterioare, ca M.Eminescu a fost, fiziologic, până în ultima clipă, un om normal, așa încât, dacă presupusele boli (în special surmenajul) ar fi fost tratate la timp și cu bună credință, Autorul inegalabil ar fi putut trăi încă mulți ani spre a-și definitiva măcar o parte din vastele proiecte. Lucrarea pune capăt, între altele, discuțiilor interminabile despre „tristă" moștenire genetică transmisă de înaintași și deschide noi perspective asupra înțelegerii biografiei poetului național, sugerând culpabilitatea celor care-l puteau salva și n-au făcut-o.