În primăvara anului 1984, Amanda Collier, cea mai frumoasă fată din orășelul american Oriental, și Dawson Cole, un adolescent dintr-o familie dezbinată și certată cu legea, cred că au descoperit marea dragoste.
Viața însă îi desparte și le rezerva surprize care mai de care mai neplăcute. Îndrăgostiții de odinioară se vor revedea abia peste 25 de ani, atunci când sunt rechemați în orașul natal pentru a asista la înmormântarea lui Tuck Hostetler; un bărbat singuratic, care însă le-a înțeles sentimentele și a căutat mereu să îi protejeze de răutățile celor din jur. Cu această ocazie, Amanda și Dawson află că Tuck le-a lăsat cu limba de moarte câteva instrucțiuni, pe care cei doi trebuie să le îndeplinească. Sarcina se dovedește a fi din cale afară de grea, mai ales că presupune că foștii retrăiască evenimente dureroase din trecut. Vor reuși ei să cadă la pace cu întâmplările care le-au adus atâta suferință? Vor căpăta o a doua șansă? Fragment din roman: „Dawson o conduse în partea cealaltă a mașinii și îi deschise portiera. Amanda se așeză pe locul pasagerului, simțindu-se amețită în timp de Dawson luă cutia care conținea cenușa Iui Tuck din mașină sa închiriată. O așeză pe locul din spatele scaunului șoferului, împreună cu sacoul, înainte să urce în mașină. După ce scoase hârtia cu direcțiile, Amanda își așeză geanta în spatele scaunului ei. Dawson apăsă pe pedală înainte să învârtă cheia în contact, iar motorul prinse viața cu un huruit. Îl ambala de câteva ori, iar mașina trepidă ușor. Când mașina intră la ralanti, Dawson o scoase cu spatele din garaj și conduse încet către șoseaua principală, încercând să evite gropile. Huruitul motorului deveni mai puțin intens atunci când traversară orașul Oriental și intrară pe autostrada neaglomerată. Așezându-se confortabil, Amanda își dădu seama că putea urmări totul cu coada ochiului. Dawson își ținea o mână pe volan, o poziție dureros de cunoscuta ei datorită nenumăratelor plimbări pe care obișnuiseră să le facă împreună cu mașina. Atunci era cel mai relaxat, iar ea știa că și în acel moment, în timp ce schimba vitezele, el se simțea la fel. Mușchii antebratului i se încordau, iar apoi i se relaxau. Părul îi flutură în jurul fetei când mașina prinse viteză, iat Amanda și-l răsuci într-o coadă de cal. Motorul huruia prea tare ca să poată purta o conversație normală, iar asta îi conveneade minune. Prefera să fie singură cu gândurile ei, singura cu Dawson. Pe măsură ce străbăteau kilometri, simți cum neliniștea ei anterioară începea să se risipească, de parcă ar fi fost îndepărtată puțin câte puțin de vântul care sufla. Dawson păstra viteză constantă, cu toate că autostrada era liberă. Nu se grăbea nicăieri — nici ea. Amanda se află în mașină cu bărbatul pe care îl iubise cândva, călătorind spre un loc pe care nici unul din ei nu îl știa, și se gândea că această idee i s-ar fi părut scandaloasă în urmă cu câteva zile."
