Daruri de pret

    Frumos, văduv, sofisticat și fermecător, Paul Parker a câștigat inima și mâna unei tinere franțuzoaice bogate – fiica unui magnat american și nepoata unui important negustor de artă francez.
Citește tot rezumatul cărții Daruri de pret... După două căsătorii, tată al unui fiu și a trei fiice, Paul a renunțat la căsnicie și la datoria de părinte pentru o viață de plăceri.     Crescute de mama lor, tinerele surori Parker și-au croit propriul drum în viață: devotată Timmie este asistența socială în New York, simpatică Juliette deține o brutărie în Brooklyn, iar mezina, Joy, își construiește o carieră de actriță la Los Angeles. Absența tatălui le-a făcut însă nesigure în relațiile cu bărbații, în timp ce, lipsit de un model masculin, fiul lui Paul a suferit eșec după eșec.     După o boală îndelungată, Paul a murit liniștit în somn, iar familia s-a adunat pentru a-i citi testamentul. Testamentul dezvăluie încercarea acestuia de a se răscumpăra, lăsând fiecăruia dintre copiii săi o moștenire care să-i ajute să-și îndeplinească visurile. Paul a păstrat însă cea mai mare surpriză pentru fosta lui soție: un dar misterios din timpul căsniciei lor ascunde un secret din trecut, iar călătoria în care ea pleacă pentru a-l dezlega îi va schimba viața și-i va elibera sufletul.     Purtându-și cititorii de la New York și Los Angeles până în capitalele artistice ale Europei și în sudul Franței, “Daruri de preț” este un roman cu personaje de neuitat, o carte despre pierdere, moștenire și regăsirea de sine.    Fragment din roman:       “După moarte, Paul dăduse dovadă de o înțelegere mult mai profundă în privința copiilor săi și chiar a ei decât arătase în timpul vieții. Și Veronique se gândi că ceea ce le lăsase fetelor și mesajul pentru Berție avea să le fie de folos. Se întreba dacă Bertie avea să încerce să atace testamentul, deși Paul nu avea obligația de a-i lăsa nimic. Spre deosebire de legea franceză, în America nu trebuia să le lase copiilor nici o parte din averea sa, și explicase elocvent de ce nu-i lăsase nimic lui Bertie. Era mișcată și de faptul că îi lăsase tabloul de Bellini, care îi amintea de vremurile bune petrecute împreună și de începutul lor pasional, deși nici acum nu credea că era autentic. Asta nu contase cu adevărat pentru nici unul din ei - le plăcuse pur și simplu enorm și se îndrăgostiseră de ea din prima clipă când îl văzuseră. Și era mișcată că se gândise că el ar trebui să se reapuce de pictură. Reflectase de multe ori la asta de când crescuseră fetele, dar nu făcuse nimic în acest sens niciodată. Și nu știa dacă avea să o facă acum sau nu. Trecuseră foarte mulți ani de când nu mai pictase și era greu să înceapă din nou. Aveau lucruri mult mai importante pe care să le discute și la care să se gândească acum, ca de pildă Sophie Agnes Marnier.     Fetele voiau să știe de la Arnold totul despre ea și erau extrem de supărate, lucru de înțeles, nu din pricina cotei din averea lui Paul care îi revenise acesteia, ci pur și simplu pentru că există și pentru că tatăl lor nu le spusese niciodată despre copilul lui din flori. Era o veste care le șoca acum, și nu îl mai puteau chestiona în această privință, cu excepția lui Arnold.     Avocatul le spuse că fata locuia lângă St. Paul de Vence, în apropiere de castel - de altfel, așa o și cunoscuse Paul pe mama ei - și că, din câte știa el, Paul nu o mai văzuse pe Sophie sau pe mama acesteia de treisprezece sau paisprezece ani." Citește mai puțin...