Cu acest al 53-lea roman, Danielle Steel se apropie de un record greu de depășit: cărțile sale au fost publicate în toată lumea, în tiraje de aproape 500 milioane de exemplare. SĂRUTUL este o poveste emoționantă despre fragilitatea vieții și despre puterea iubirii de a vindeca, eliberă și transformă doi oameni al căror destin se află în derivă.
Isabelle Forester, o femeie extraordinar de frumoasă, măritată cu un cunoscut bancher parizian, trăiește drama soției care nu mai reprezintă nimic în ochii soțului. Același eșec în căsnicie îl marchează și pe Bill Robinson, un broker de renume din Washington. Pentru cei doi, aflați la mare depărtare, o prietenie întreținută prin telefon reprezintă o rază de speranță. Într-o zi, ei hotărăsc să se vadă la Londra unde, din păcate, cad pradă unui cumplit accident. Aflați în spital, cu trupurile zdrobite, ei pornesc pe drumul anevoios al refacerii, presărat cu multiple încercări pentru trup,spirit și inima. Vor reuși cei doi să găsească puterea de a lupta pentru însănătoșire, dar și pentru a da piept cu ceea ce au lăsat în urmă? Fragment din roman: "Gordon nu știa ce să spună. I se părea incredibil faptul că vorbeau despre Isabelle. Cu toate că se înstrăinaseră atît de mult, era vorba totuși de soția lui. Se întrebă ce să-i spună lui Teddy și dacă era bine s-o sune pe Sophie în Portugalia. În cele din urmă, hotărî să nu le spună nimic. Nu ar fi făcut altceva decît să-i sperie. Își zise că cel mai bine era să nu spună nimănui nimic, pînă ce nu află cum stăteau lucrurile, asta în cazul în care Isabelle nu va muri. Funcționară de la spital îi dăduse foarte clar de înțeles că există acest risc. După ce închise telefonul, se așeză la birou și rămase o vreme privind în gol. Nu mai simțea nimic pentru ea de multă vreme, dar era mama copiilor lui și trăiseră împreună douăzeci de ani. Spera ca ea să nu fi suferit în momentul în care mașina fusese lovită, și singurele sentimente care îl încercau erau milă și regretul. Gordon sună la companiile aeriene și se interesă în legătură cu zborurile spre Londra, după care luă o decizie. Nimeni nu știa nimic despre accident, Isabelle era în stare de inconștiență, iar el avea nevoie de timp pentru a afla ce se întîmplase. Avea întîlniri de afaceri importante fixate pentru acea după-amiază. Nu voia să se repeadă panicat spre Londra. Oricum, prezența lui acolo nu ar fi fost de nici un ajutor, și pe deasupra nu putea suporta atmosfera din spitale. După o scurtă ezitare, făcu o rezervare pentru un zbor la ora cinci. Ajungea la aeroportul Heathrow la ora cinci și jumătate, ora Londrei. La șapte putea fi la spital. Dacă Isabelle murea înainte ca el să ajungă acolo, însemna că așa fusese scris, iar dacă o mai găsea în viață, ar fi fost un semn bun. Oricum, pentru Isabelle, care zăcea în coma profundă, nu conta dacă el se află sau nu acolo. Mai bine să-și petreacă în alt mod timpul. "