Ediție îngrijită de Carmen Mușat "Volumul pe care îl publicăm acum în cadrul Seriei de autor se află în computerul personal al lui Gheorghe Crăciun, într-un folder intitulat "Cărți în lucru" [...] Ediția de față reproduce conținutul documentului menționat mai sus [...] atât în ceea ce privește textele propriu-zise, cît și ordinea succesiunii lor [...] Am optat pentru crearea celor două secțiuni - "Imagini" și "Litere și documente de călătorie" - xare să reflecte structura volumului prorpiu-zis: articole despre pictori și expoziții pe de o parte, și, pe de altă parte, pagini autobiografice, pagini de jurnal, autoficțiuni (precum "O zi de primăvară") și poemul inedit.
Toate titlurile de aici (cu excepția poemului) îi aparțin autorului." (Carmen Mușat) Fragment din volum: “Între Tîrgul de Carte de la Frankfurt și pățania poetului Ion Mureșan Scriu acest articol la scurtă vreme după întoarcerea de la Tîrgul de Carte de la Frankfurt și imediat după lectura interviului cu poetul Ion Mureșan din ultimul număr al revistei Observator cultural (90/2001). Îmi dau seama, în timp ce încerc să-mi adun ideile, că, fără să vreau, mi-am găsit contextul potrivit pentru discuția inițiată de revista Dilemă: literatura română și străinătatea, mai exact: situația traducerii și promovării literaturii noastre în afară. Pot însă constată, pe de altă parte, că problema ridicată aici nu aparține vreunui departament guvernamental sau vreunei instituții de breaslă cu caracter de reprezentativitate, ci unei reviste fără prea mare putere de a face ceva în această privință, pentru că ea nu produce bani și nici nu are la dispoziție mijloacele logistice necesare. Tot ceea ce poate face o revistă este să inițieze o dezbatere și să aștepte — ca întotdeauna fără prea mari speranțe — efectele ei. Ceea ce, dacă nu e inutil, e în orice caz neproductiv... Dar să revin la contextul anunțat. Am fost prezent la Tîrgul de Carte de la Frankfurt în calitate de consilier al Edituril Paralela 45, alături de poetul Călin Vlăsie, directorul și patronul editurii. Am fost prezenți acolo pe banii noștri, fără nici un sprijin financiar venit din partea Asociației Editorilor din România sau a Ministerului Culturii, instituțiile organizatoare ale standului românesc. Pur și simplu am vrut să vedem pe viu cum este acest cel mai mare tîrg de carte din lume, cum stăm noi în acest cadru și ce se poate face. N-am plecat la tîrg cu mîna goală. În afară de cele 30-40 de titluri expuse (majoritatea cărți semnate de scriitori români contemporani), am avut prevederea de a pregăti și un catalog în engleză cu scriitori români „de export", publicați și susținuți de noi."