Intentii vinovate

    Volumul al treilea al seriei "Lorzii pierduți". Continuarea romanelor ISPITIREA UNUI LORD șI LORDUL ISPITEI.      Lord Rafe Easton are sânge nobil, dar lupta pentru supra­viețuire pe care a fost nevoit să o ducă încă de la vârsta de zece ani l­-a învățat că el este singurul în care se poate încrede și că dragostea nu este ceva cu care să merite să­-și piardă timpul.
Citește tot rezumatul cărții Intentii vinovate...     După moartea tatălui ei, Evelyn Chambers nu și­-a imaginat vreo clipă că are să fie scoasă la vânzare – de nimeni altul decât de fratele ei vitreg – și dăruită celui care vine cu cea mai bună ofertă. Dar, din pricina împrejurărilor, se vede nevoită să admită că singura opțiune pe care o are este să accepte propunerea indecentă a lui Lord Rafe Easton. Rafe este un tânăr bogat, dar lipsit de suflet, însă dincolo de aparența lui răceală mocnesc secrete adânc ascunse și o pasiune ținută cu pricepere în frâu. Dacă tot va fi nevoită să fie amanta lui, Evelyn este hotărâtă să scoată la iveală tot ce se ascunde în străfundurile temutului lord – însă descoperirile sumbre amenință să îi distrugă pe amândoi. Dar dacă dragostea, așa nedorită și neașteptată cum este ea, îl va ajuta pe lordul rătăcit să-­și găsească în cele din urmă locul în care se simte „acasă“?      Fragment din roman:       “Se sili să nu se simtă tristă, dezamăgită, abandonată. El o avertizase de la început că existau reguli, că lucrurile trebuiau făcute după voia lui. Ea știuse că el nu era cel mai afectuos om. Dar, pentru scurt timp, chiar crezuse că între ei există ceva special. Răsucindu-se pe o parte, privi spre fereastră. O viață cu totul diferită o aștepta dincolo de ea. Problema era că, brusc, o dorea foarte mult pe aceasta — sau cel puțin o bună parte din ea. Și nu se putu abține să nu creadă că, pe măsură ce avea să treacă vremea, urma a o dori pe toată.        Rafe își lipi urechea de ușă. N-o auzea plângând. Nu știa dacă să fie ușurat sau alarmat de asta. Dar, în fond, în afară de noaptea în care Wortham o dăduse afară, ea nu vărsase o lacrimă. Evie a lui era făcută dintr-o esență tare.     Își dorise să-i ofere mult mai mult, aproape că o implorase să-l atingă. Să pună o mână pe umărul lui, să-și treacă degetele prin părul lui. Dar nu putuse risca. În vâltoarea pasiunii, era posibil ca ea să uite de aversiunea lui față de ținutul în brațe, și-ar fi putut încolăci mâinile, picioarele, tot trupul în jurul lui...     Se răsuci și se sprijini cu spatele de perete, apoi se lăsă pe podea. O lampă cu gaz ardea, ca întotdeauna, pentru a ține departe demonii care pândeau în umbre, așteptând, gata să se repeadă la el. Și, în noaptea aceea, aveau să revină dacă adormea. O simțea cu fiecare fibră a ființei sale. Trebuia să se ducă la club, să audă zgomotul permanent al vieții, al activității, învârtirea ruletei, zornăitul zarurilor, foșnetul cărților împărțite. Nu putea rămâne acolo.     Oricât de mult își dorise să stea întins lângă ea, s-o privească cufundându-se în somn, nu putuse risca să adoarmă acolo. Dacă apăreau coșmarurile, nu dorea ca ea să fie suficient de aproape pentru a-i auzi țipetele.     „Mă bucur că ai fost tu."     Se îndoia că ar fi fost bucuroasă dacă ar fi descoperit că fusese posedată de un nebun." Citește mai puțin...