Invitatie la seductie

     Kitty Robertson, fiica nelegitimă a unei chelnerițe, a crescut într-o familie americană bogată și influența care i-a oferit o educație excelentă. Și o poziție socială pe măsură. Așa că, lui Kitty, să se afle într-un salon aristocratic afișând un comportament exemplar i se pare absolut firesc.
Citește tot rezumatul cărții Invitatie la seductie... Și la fel de firesc este să fie atrasă de perspectiva căsătoriei cu un aristocrat englez. Deși scăpătat, Nicholas Glenville, marchiz de Farthingham, este fermecător și amuzant, iar zestrea considerabilă a lui Kitty îi poate rezolva ușor problemele financiare. Totul pare să se îndrepte spre o căsnicie fericită; însă viața fermecătoarei tinere va fi bulversată de întâlnirea cu Richard Stanbury, duce de Weddington și vechi prieten de-al logodnicului ei. Richard este extrem de chipeș... Însă, totodată și un crai bine-cunoscut. Fără nici o reținere, ducele se prezintă drept soțul ideal pentru tânăra americancă și face toate eforturile pentru a o determina să renunțe la Frthingham. Atracția fizică dintre ei este incredibilă, dar va reuși oare să învingă scrupulele lui Kitty? Ca să-și asigure succesul, ducele elaborează un plan nebunesc, a cărui punere în aplicare se va dovedi cea mai îndrăzneață, dar și cea mai periculoasă încercare din viața lui.        Fragment:        „Capitolul 8        Pe drumul spre casă, Kitty se uită la mâinile ei înmănușate, apoi pe fereastră, studie umbrele din trăsură - pe scurt, făcu tot ce îi stătea în putință pentru a evita să-l privească pe Weddington. Crezuse că fusese conștientă de prezența lui mai devreme, însă acum era de parcă i-ar fi pătruns sub piele. Era conștientă de fiecare dată când el se mișcă pe banchetă, de fiecare dată când oftă, oricât de slab, de fiecare mișcare a mâinilor sale și de intensitatea cu care o scrută.     Se gândi să-l ia la rost pentru libertățile pe care și le îngăduise atunci când o atinsese, dar voia pur simplu să uite ceea ce se întâmplase. Deși i se părea imposibil să uite vreodată. Era ca și cum i-ar fi aruncat un laț în jurul gâtului, o frânghie de catifea care o trăgea spre el.     Aceste sentimente erau în contradicție totală cu educația pe are o primise. Se străduise din răsputeri să îngroape cel mai mic indiciu al existenței lor, însă o mângâiere ușoară din partea lui fusese de ajuns ca să-i reaprindă dorințele interzise. Din păcate, îi lipseau mijloacele necesare pentru a stinge flăcările.     Tânjea după îmbrățișarea liniștitoare a lui Farthingham, dup un loc unde să se ascundă de senzațiile gândurile oribile care o chinuiau. Era pe marginea prăpastiei și se temea că fie cea mai mică atingere a lui Weddington avea să o catapulteze pe arena în care nu voia să pășească.     - Nu ți-a plăcut la operă, domnișoară Robertson? o întrebă el.      Speriată de vocea lui, se strădui să-și recapete controlul asupra propriilor emoții, nevrând să-i dea de înțeles cât o tulburase mai devreme.     - Mi-a plăcut foarte mult, Excelență, mulțumesc.     - Anne și cu mine venim la spectacole destul de des. Ești bine-venită să ni te alături oricând dorești.” Citește mai puțin...