Uriașa zestre a lui Lady Grace Mabry o face să-i fie imposibil să-și dea seama dacă un pretendent la mâna ei este îndrăgostit cu adevărat de ea sau de bogățiile ei. Și cine ar putea să facă mai bine distincția dintre un curtezan sincer și un escroc avid de bani decât faimosul duce de Lovingdon, prietenul ei din copilărie? Fără a fi interesat să se însoare, Lovingdon trăiește de mult timp doar pentru plăcerile vieții și nu vede nimic rău în a o ajuta pe Grâce să-și găsească perechea potrivită.
La urma urmei, îi sunt cunoscute toate tertipurile pe care le folosește un crai versat pentru a câștiga favorurile unei femei. În acest caz, pur și simplu trebuie s-o învețe pe frumoasa inocentă cum să deosebească sentimentele sincere de cele false. Și cum să facă asta mai bine decât demonstrându-i propriile metode păcătoase? Dar pe măsură ce lecțiile conduc la o pasiune toridă, iar Grace cade în capcana planurilor altui bărbat de a o cuceri, Lovingdon trebuie să facă o alegere disperată: să-și deschidă cu totul inima... sau să riște s-o piardă pe femeia pe care o adora. Fragment din roman: “Trăsura era cufundată în tăcere. Nu era o liniște apăsătoare sau incomodă. Era pur și simplu liniște pentru că, după experiența aceea uimitoare, Grâce rămase fără cuvinte. La fel și Lovingdon, după câte se părea. Îi aranjase rochia în tăcere. Apoi puse o mână pe talia ei, în zona spatelui, o conduse la trăsură și se urcă înăuntru după ea. Nu părea să conteze faptul că era trăsura familiei ei, că trebuia să se întoarcă acasă cu aceeași trăsură sau să parcurgă pe jos tot drumul înapoi. Poate înțelegea că Grâce nu era încă pregătită să rămână singură. Altfel, de ce ar fi ținut-o acum cu un braț în jurul umerilor, astfel încât ea să-și sprijine capul în scobitura gâtului său? Mirosea senzual, a decadența. Din când în când, i se părea că simte un miros care putea veni de la ea. — Încep să întrezăresc avantajele mariajului cu un depravat, indiferent dacă m-ar iubi sau nu, spuse ea în cele din urmă. El chicoti misterios. — Mă gândeam eu c-o s-ajungi la concluzia asta. — Presupun că cel mai bun lucru ar fi să mă căsătoresc cu un depravat care mă iubește. — Depravații nu iubesc. — Păcat. Se lăsă iarăși tăcerea. — Bănuiesc, începu el, că mă voi gândi întotdeauna la tine atunci când voi bea rom. Grace se simți cuprinsă de un val de căldură și plăcere. N-o să mai poată bea niciodată rom fără să se gândească la el. — Covorul tău e distrus, mă tem. — E destul de ușor să-l înlocuiesc. Ea puse mâna pe pieptul lui și-i simți bătăile ritmate ale inimii. — Nu sunt sigură ce ar trebui să învăț după lecția din noaptea asta. — Că nu toți bărbații s-ar fi oprit acolo unde am făcut-o eu. Niciodată să nu-i permiți unui bărbat să-ți ridice fustele. Își apăsă buzele pe gâtul lui și-i gustă pielea sărată. — În noaptea asta mă bucur că am făcut-o."
O sansa la dragoste
- Autor: Lorraine Heath
- An apariție: 2016 (vezi top cărți)
- Editura: ALMA
- Nr. pagini: 231
- Categorie: Literatura Universala
