Alex. Ștefănescu: Critic și istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Redactor (începând din 1990) și redactor-șef (în perioada 1995–2010) al revistei România literară. Autor a mii de articole și a peste douăzeci de cărți, dintre care a avut un mare ecou Istoria literaturii române contemporane.
1941–2000, apărută în 2005 (Ed. Mașina de scris) (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei). Volumele Jurnal secret, 2005 (Ed. Corint) și Bărbat adormit în fotoliu, 2010 (Curtea Veche Publishing) s-au epuizat din librării și au fost reeditate la cererea publicului. Emisiunea Un metru cub de cultura difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, realizată pentru TVR Cultural, Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu — Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008. În 2009 a publicat o carte despre două sute cincizeci de cărți proaste, Cum te poți rata ca scriitor (Ed. Humanitas). Tot în 2009 a început să realizeze și o emisiune TV pe această temă, Tichia de mărgăritar. A urmat, între 2011–2013, emisiunea Iluminatul public, consacrată celor mai bune cărți apărute după 1989. Cele mai recente titluri din bibliografia sa sunt: Convorbiri cu Alex. Ștefănescu (realizate de Ioana Revnic), 2013, Texte care n-au folosit la nimic, 2014, și Un scriitor, doi scriitori, cu desene de Bogdan Petry, 2014 (apărute la Ed. All). Această carte reprezintă o ultimă încercare a mea de a trezi interesul tinerilor pentru literatură. Sunt prea în vârstă ca să mai fac și alte încercări. Paginile care urmează pot fi citite, așadar, ca un mesaj patetic, dar și ca un testament literar. Dacă nu vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, când eu nu voi mai fi. Când eram copil și am descoperit literatura, mi s-a părut ceva atât de frumos, încât am hotărât, cu un egoism ingenuu, să nu mai vorbesc nimănui de existența ei. Voiam ca literatura să rămână numai a mea. Odată cu trecerea anilor, am ajuns, dimpotrivă, să doresc ca toată lumea să se bucure de frumusețea literaturii. Cum să te uiți la o auroră boreală, fără să-i chemi și pe alții s-o vadă? - Alex. Ștefănescu Cine mai are nevoie azi de literatură? Îi vedem pe semenii noștri agitându se sau distrându-se de dimineață până seara, fără să li se facă sete sau foame de texte literare. Trec, cei mai mulți, absenți pe lângă vitrinele librăriilor. Nu au cărți în casă. Și nu știu numele niciunui scriitor, cu excepția, poate, a lui Eminescu, în legătură cu care își aduc aminte doar că scria versuri și că a murit nebun. Discută despre prețuri, despre starea vremii, despre filme sau meciuri de fotbal, dar aproape niciodată despre cărți. Întrebarea revine obsesiv: cine mai are nevoie azi de literatură? Iată și răspunsul: toți avem nevoie de literatură, dar nu știm că avem nevoie. Alex. Ștefănescu este unul dintre puținii critici literari care iubesc literatura. - Mircea Dinescu
