Cartea oglinzilor

Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte - “Cartea Oglinzilor” este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de țări.
Citește tot rezumatul cărții Cartea oglinzilor... Scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat “un fenomen editorial internațional” (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în peste 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015. În thrillerul “Cartea Oglinzilor”, facem cunoștință cu Peter Katz, agentul literar care în cei cinci ani de carieră a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea însă nu a reușit să îi stârnească interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea când se petrec faptele din povestirea lui, Richard oferă atât de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, încât Katz nu știe ce să creadă: oare autorul manuscrisului este criminalul său doar are informații care pot duce la elucidarea cazului? Inteligent și sofisticat. O crimă povestită așa cum Picasso picta tablouri. - Lee Child Fragment din roman: "Săptămânile care au urmat momentului în care am cunoscut-o pe Laura au fost, probabil, cele mai fericite din viața mea. Aproape toate cursurile la Psihologie se desfășurau în Green Hall, care se afla la câteva minute de mers de McCosh și Dickinson, unde aveau loc cursurile la Engleză, așa că eram mai tot timpul împreună. Ne duceam la Firestone Library, ne plimbam pe lângă Stadium în drum spre casă, zăboveam la Muzeul de Artă și la cafenelele din jurul acestuia sau luăm trenul spre New York pentru a merge la cinematografele unde rulau filme că Dirty Dancing și The Last Emperor. Spre deosebire de mine, Laura avea o mulțime de prieteni, cei mai mulți fiind colegi de facultate. Pe unii dintre ei mi i-a prezentat, vreo câțiva ne-au și vizitat, însă ea preferă, dintr-un motiv sau altul, să-și petreacă o mare parte din timp doar cu mine. În materie de muzică nu ne potriveam la gusturi, ea preferând noutățile care pe vremea aceea însemnau Lionel Richie, George Michael sau Fleetwood Mac, dar ascultă vitejește alături de mine casetele de rock alternativ și jazz. Uneori stăteam de vorbă până dimineață, îndopați cu nicotină și cafeina, apoi plecăm amândoi năuci spre cursuri după un somn de două-trei ore. Deși avea mașina, o folosea foarte rar și preferăm amândoi să mergem pe jos sau cu bicicletele. În serile în care n-avea chef de televizor, Laura invocă duhul ascuns într-o consolă de jocuri NEC și începeam să împușcăm rațe sau să ne jucăm de-a peștișorul Bubble din Clu Clu Land. Într-o zi, după vreo două ore de asemenea jocuri, mi-a spus: - Richard (mereu îmi pronunță numele întreg, nu folosea niciodată diminutive ca Richy sau Dick), știi că de cele mai multe ori oamenii nu fac nicio diferența între ficțiune și realitate? De aceea suntem capabili să plângem la un film sau să râdem la altul, deși, de fapt, știm foarte bine că tot ceea ce vedem nu este decât jocul unor actori și o poveste născocită de un scenarist. Fără „defectur asta, toți am fi doar niște ROB. ROB însemna Robotic Operating Buddy, o mașinărie construită de japonezi pentru pustii singuratici. Laura visa să-și cumpere o asemenea mașinărie, s-o numească Armando, s-o învețe să-i aducă la pat cafeaua și să-i cumpere flori atunci când era într-o dispoziție proastă. " Citește mai puțin...