Deși aduce la viață o epocă tulbure în istoria Europei, în care intrigile, tortura și intimidarea sunt metodele uzuale prin care potentații își ating scopurile, volumul lui E.O. Chirovici se încheie într-o notă plină de sensibilitate.
Nefericirea omului, moartea sufletului său, este pedeapsa pentru că uită un adevăr vechi de când lumea, enunțat și de cartea de căpătâi a umanității: "Iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt". Cartea scoate la lumină un așa-numit manuscris din Dummstein, menit să evoce credințele care formau paradigma mentală a spațiului european medieval, când, în numele Bisericii și sub influența superstițiilor, se desfășura o adevărată vânătoare de vrăjitoare. Sunt dezvăluite, de asemenea, ritualurile de inițiere ale inchizitorului, care, în exercitarea oficiului cu care a fost investit, nu apare, așa cum îl înfățișează imaginarul colectiv, sub masca torționarului sadic, ci dă la iveală o latură neașteptată a sufletului său. Fragment din carte: „Pregătirile de război au durat de la o duminică la alta. Au țesălat caii, și-au ascuțit armele și au uns tăișurile cu zeamă de usturoi ca să le ferească de duhurile rele. Peste cămașa obișnuită de lînă, războinicul purta un pieptar din piele, apoi îmbracă o cămașă de zale unsă cu seu de oaie, ca să nu ruginească de la transpirație și ploi. Pe cap, aveau coifuri din oțel căptușite cu blană de miel abia născut, iar în picioare purtau cizme din piele înalte, la care-și prindeau pintenii. Era în plină perioadă a secerisului și, în mod normal, tată ar fi fost achitat față de senior dacă-și trimitea cei doi feciori să conducă pilcul de vreo treizeci de suflete, pe care mărimea moșiei îl obligă să-l formeze. Dar el a insistat să plece împreună cu ei, lăsînd totul în seama vechilului. În ultima duminică, după slujbă, toți trei s-au spovedit, apoi ne-am întors la conac, iar cei care plecau s-au îmbătat crunt cu bere din două butoaie, hohotind și jurîndu-și unul altuia că aveau să fie necruțători față de dușmani. Erau mai bucuroși decît copiii care găsesc un cuib de iepuri primăvara. Tata a fost atît de beat, încît a adormit în curte, printre lighioane. Dimineața s-au trezit, morocănoși, au mîncat cîte o pîine de secară și au mai băut cîte o stacană cu bere, apoi au încălecat și au plecat, urmați de pîlcul de țărani pedeștri. Ultimii nu aveau nici zale, nici coifuri, doar pieptare tari, din piele netăbăcită, și purtau în mîini și la brîu cuțitoaie, ghioase, țepușe din lemn cu vîrfuri din fier călite în foc și topoare.”
A doua moarte
- Autor: Eugen Ovidiu Chirovici
- An apariție: 2006 (vezi top cărți)
- Editura: RAO
- Nr. pagini: 192
- Categorie: Literatura Romana
