„Sub castanii din via părăsită, mai mulți copilași, în cămăși albe, mă înconjuraseră. Stăm pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, și povesteam.
O fetiță îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte și alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari și verzi…“ Așa ni se prezintă, în propriile-i cuvinte, Barbu Ștefănescu Delavrancea, dezvăluindu-și atât vocația de povestitor, cât și dragostea pentru copii și lumea lor. Vă invităm să descoperiți în acest volum o parte din poveștile, schițele și basmele despre care Mihail Sadoveanu spunea că sunt „bucăți de antologie – flori fără de moarte“ izvorâte din pâna unui „stilist de o delicatețe rară“. Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918) – scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al orașului București, ne-a lăsat o operă literară colosală – nu atât sub raport cantitativ, cât prin frumusețea și stilul ei. Cuprins: • Bunicul • Bunica • Hagi Tudose • Neghiniță • Fata moșului • Poveste • Palatul de cleștar • Sorcova