Doamna si licornul

Cele șase tapiserii reprezentînd Doamna și licornul, păstrate la Musee Național du Moyen-Age de la Cluny, Paris, sînt cunoscute în toată lumea, însă despre oamenii care le-au creat, în Evul Mediu tîrziu, se știu foarte puține lucruri.
Citește tot rezumatul... Se povestește că au fost comandate de un nobil francez, Jean Le Viste, iar la moartea sa, în 1500, acestea au trecut în proprietatea fiicei sale, Claude. Însă numele artistului care a proiectat tapiseriile a rămas în umbra trecutului, iar atelierul unde au fost executate nu poate fi localizat cu precizie. Tracy Chevalier transpune puținele date cunoscute într-o admirabilă poveste, emoționantă și convingătoare, cu personaje bine conturate și realiste. Fiecare dintre tapiseriile realizate de-a lungul povestirii este intitulată după simțul pe care îl descrie (Gustul, Pipăitul, Mirosul, Auzul, Văzul). Cea de-a șasea tapiserie, care fie începe, fie încheie ciclul, ne este familiară, după cuvintele țesute în ea, sub titlul A mon seul deșir. Traducere din limba engleză și note de Fraga Cusin Fragment din cartea "Doamnă și licornul" de Tracy Chevalier "Georges de la Chapelle    În clipa în care l-am văzut, am știut că n-o să-mi placă. În mod obișnuit nu judec așa de iute - las asta în seama soției mele. Dar când a intrat cu Leon Le Vieux, mi-a cercetat atelierul cu privirea de parcă ar fi fost pe o stradă de mahala din Paris, iar nu pe rue Haute, lângă Place de la Chapelle - loc foarte respectabil pentru un lissier. Apoi nu s-a ostenit să mă privească în față, urmărindu-le în schimb cu privirea pe Christine și Alienor cum se mișcau prin cameră - el, cu tunica lui bine croită și cu pantalonii lui strâmți, parizieni! Individul e prea sigur de el, mi-am zis. N-o să-mi aducă decât belele.  Am fost surprins până și că venise. Mă ocup cu țesutul de treizeci de ani și niciodată un artist n-a făcut drumul tocmai de la Paris ca să mă vadă. Nu-i nici o nevoie - tot ce-mi trebuie sunt proiectele artistului și un desenator bun, ca Philippe de la Tour, care să le mărească. Artiștii nu sunt de nici un ajutor pentru un lissier.  Leon nu mă avertizase că-l va aduce cu el pe acest Nicolas des Irmocents și, oricum, au venit mai devreme decât mă așteptam. Eram toți în atelier, pregătindu-ne pentru decuparea tapiseriei pe care o tesuserăm. Desprinsesem cartonul de sub tapiserie și i1 rulam pentru a-l pune la păstrare, împreună cu celelalte desene de tapiserii pe care le am. Georges Le Jeune scotea ultima dintre bobine. Luc mătura un loc gol pe podea, unde urma să întindem tapiseria după ce aveam s-o tăiem de pe război. Christine și Alienor coseau, gata să închidă ultimele fante lăsate între culori în tapiserie." Citește mai puțin...