În Colțul penaților mei , cititorii vor afla o regină cu o gândire liberă, neinfeudată niciunor prejudecăți, vor da nu de afirmații peremptorii și prezumțioase de cap încoronat, ci de amintirile și reflecțiile unei femei sensibile a cărei plenitudine și grație a simțurilor se îngemănează cu o profundă dorință de înțelegere a celorlalți, cu o bunătate neafectată, cu o judecată ce detrona falsele oracole, cu o privire ce nu excludea, însă, nici ironia și nici chiar autoflagelarea.
Obligată, prin poziția ei, să-și drămuiască uneori sinceritatea, Carmen Sylva a știut, însă, să se folosească de fiecare dată și de cel mai mărunt pretext spre a da glas neîncrederii ei în cinstirile factice și oroarea de prefăcuțele solemnități. Toate acestea exprimate într-o limbă plină de eleganță, culoare și o cristalină puritate, ce face dovada unui scriitor pe deplin stăpân pe uneltele sale și putând rezista cu succes la patina vremii. - Dumitru Hîncu
