Cugetari si impresii

Pe lângă poezii, povești, romane, piese de teatru, memorialistică, regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) a lăsat un număr impresionant de aforisme, scrise direct în franceză, din care doar o mică parte au fost traduse în română..
Citește tot rezumatul cărții Cugetari si impresii... Reflecțiile incluse în volumul de față au alcătuit substanța plachetei din 1888, Cugetările unei regine, încununată cu Premiul „Botta", al Academiei Franceze. împreună cu florilegiul menționat, publicam și alte lucrări de accentuată meditație, precum: Impresiile unei regine, De ce ne trebuiesc regii? Pe Dunăre (fragmente), menite a sugera deschideri convingătoare către complexitatea creației primei noastre regine. - I. Oprișan Fragment din volumul "Cugetări și impresii" de Carmen Sylva (regina Elisabeta):   „Sosi apoi strălucitul și fericitul Crăciun - acel al anului 1873, - tocmai după reîntoarcerea din prima vizită în patria tinereții mele, unde aveam mândria și fericirea de a prezenta drăguță și micuța mea, vechilor mele prietene și încredințată fiind de admirația lor pentru dânsa. Mica zână, cum o numeau toți, își câștigase toate simpatiile pentru vorbele ei drăguțe și frumoasele-i purtări. Era foarte interesată de toate câte le vedea. Erau multe lucruri și popoare de care îi tot povesteam, dar înainte de toate, ea tot întrebă: „E, într-adevăr, acesta «Rinul mamei»?" Ah! nu mai pot vorbi mult de dânsal... Treizeci [de] ani au trecut de atunci; acum e deja prea târziu să vorbesc de ea! În introducția Rhapsodistul Dâmboviței, am cercat să exprim câteva din dulcile cuvinte care mereu curgeau din drăguțele ei buzișoare mici, drept poezii, făcându-mă să simt, cum mereu [i]mi ziceam, că copilașul meu era unică și adevărata poezie a vieții mele! Da, seara aceasta de Crăciun de care vorbesc, era una din acele, antice, cu musafiri în foarte mare număr, o societate întreagă de fete tinere, vesele, și mulți copii mici fără număr, fiindcă erau toate orfanele și fetele găsite, de la marele nostru Azil - cu care drăguța mea mereu se juca; și în mijlocul acestei îmbulzeli dânsa, mult grațiosul și micul îngeraș - mai îngerească în astă-seară ca altădată, căci se părea că într-adevăr aripi îi răsăriră pe umeri și parcă piciorușele ei nu mai atingeau pământul! Printre cadourile, ei era și o mică cărucioară în care ea se așeză pe când ceilalți copii o trăgeau în triumf și râsete zgomotoase răsunară prin odaie. Aceasta era, în adevăr, o seară plăcută. Și neștearsă va rămânea în memoria-mi, ca un petic strălucitor pe un fond întunecos, pentru că, puțin mai târziu, toate se stinseră, se întunecă[ra], întuneric bezna." Citește mai puțin...