O sa ma stii de undeva

O să mă știi de undeva e ca o matrioșcă din păpuși de sticlă, cu care umbli c-un fel de teamă, să nu le scapi și să se strice, dar apăsă fără frică, intră, trage, privește-le, studiază-le, citește – au trecut prin multe, au rezistat în lumea reală și au să reziste și-n varianta lor hîrtioasă.
Citește tot rezumatul cărții O sa ma stii de undeva... (…) După ce-o să citești cartea ei de debut, o să exclami precum o tenismenă care tocmai a cîștigat un turneu foarte important – WOW! – și de aici încolo o să știi exact de unde o cunoști. - Mihail Vakulovski Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere și de simțire nu se savurează. Se mușcă, se mestecă, se-nghițe drag. E dulce și te ustura. Incantație șamanică este aceasta, nu scriitura. Vrăjitorie curată căreia n-ai cu ce să vrei să i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci și te umpli de bună mireasmă. Pentru că ea e bună și se dă. Pentru că ea e atât de bună încât te restituie ție-ți. Cuvinte-flori-de-câmp care nu se adună-n mănunchiuri, ci se răsfiră-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tănase zicând c-așa se cheamă poveștile-poeme. Îndată m-am gândit la Petronela, c-o știu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despărțiseră apele și nici vântoasele în asta și cealaltă. Pe când aveam noi ochi mulți de heruvimi și aripi șase de serafimi. - Ana Barton Fragment din cartea "O să mă știi de undeva" de Petronela Rotar: "Bună dimineața numele meu de botez este Petronela. celălalt nume al meu e Elena. detest crăciunul și luna decembrie de cînd mă știu.  decembrie e o lună de vînătăi, bătături și moarte. în decembrie, de crăciun, cînd eram eu mică, a murit tata-mare. îl iubeam tare pe tata-mare fiindcă ta-ta-mare era mare și bun și se punea în fața lui tată. tata-mare mă iubea, deși nici el nu îmi spunea. simțeam eu. dar s-a dus. în alt decembrie sinistru, nu am mai fost, brutal, floare. fusesem o floare mică de tot.  tot în decembrie, tot de crăciun, l-am găsit pe răposatul, proaspăt major, sinucis în spital. și el era mare, a avut noroc, nu i-a cedat inima. eu nu m-am sinucis iarna, că iarna nu e anotimpul meu, am ales o zi frumoasă de primăvară. la spital a venit să mă viziteze Sita, proful de română, care credea că sunt talentată și îmi publică poeziile în revista școlii. în aproape fiecare decembrie am fost singură. de murit, răposatul mi-a făcut un favor și a decedat vara. ani în șir, decembrie a fost sinonim cu spitalele bigudiului mic. acum doi ani, tot în decembrie, m-au sunat de la liceul bigudiului mare. să vin repede, că a luat pastile. să stau liniștită, că au sunat ei la ambulanță. mă gîndesc că toți oamenii mișto pe care îi știu au încercat sau s-au gîndit măcar să se sinucidă. asta așa, ca să bifeze și opțiunea asta. să nu te gîndești deloc la suicid mi se pare nesimțire. să îți iasă, prostie. și oricum, mamele nu au acest buton de exit. tot în decembrie, la început, am venit acum cîțiva ani dintr-o vacanță caldă, iar tata era paralizat pe partea dreaptă și incapabil să mai vorbească. și tot decembrie, demult, era, cînd m-am măritat cu burta la gură și nu a fost nicio scofală. bună seara. numele meu de botez e Petronela. am 37 de ani și aseară a venit și la mine, în sfîrșit, moșul. nu eram supărată pe el că m-a lăsat să aștept atît.  celălalt nume al meu este Elena. nu am nimic cu luna decembrie. e o lună mișto." Citește mai puțin...