A apărut, în preajma zilei de naștere a reputatului istoric Neagu Djuvara, a zecea ediție a bestsellerului Amintiri din pribegie, un volum aniversar publicat într-o formă grafică deosebită și cuprinzând de două ori mai multe fotografii din albumul de familie al autorului.
Am cunoscut și boieri destrămați, din care nu rămăsese decât ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care «boieria» lui Neagu Djuvară îmi impunea. Mai întâi, eleganța sa. Modul îngrijit de a se îmbrăca, de a se purta și de a vorbi. Toate, cu firescul nobleții înnăscute, fără afectare, fără ornamentică de paradă. «Boierească» era și capacitatea lui Neagu Djuvara de a se mișca plin de grație pe granița subțire dintre cuviință și ină¬vuabil. Știa să fie politicos și cu derizoriul, și cu ridicolul, și cu bufoneria. Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocvială, prietenoasă, seducătoare, liberă de «staif» catedratic și de «exigențe» conjuncturale. Lucrările sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curată, fără dureri, plămânii neoxigenați ai cititorului autohton și convertesc «normativitatea» solemnă a istoriei de cabinet în pofta vitală de cunoaș¬tere, în obiect al curiozității tinerești și al bucuriei. - Andrei Pleșu Povestea vieții lui Neagu Djuvară are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război și Universitate, aventură și savantlac, exil și repatriere, Europa și Africa, diplomație, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey și București, boierie și sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după vârsta de 80 de ani, anonimat și glorie, acțiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaște singur că a fost mereu însoțit, în momentele decisive, de un «noroc» salutar. A prins ultimul tren spre Helsinki după marea revoluție rusească din octombrie și a fost trimis la Stockholm pe 23 august 1944, anume, parcă, pentru a supraviețui tăvălugului bolșevic. Trecut de 95 de ani, are încă mari proiecte, spera să-și afle sfârșitul pe un vapor, e ubicuu, tonic, sarmant, distins, fără fasoane, bucuros de glumă și de taclă. De câte ori îl văd, mă contaminez de bună lui dispoziție, savurez bunele lui maniere și admir curajul opiniilor sale, adeseori în afara convențiilor curente. - Andrei Pleșu Pe coperta: Neagu Djuvara la Paris, în 1936.