Când a apărut, în 2007, Thocomerius–Negru Vodă, „problema cumană“ era apanajul exclusiv al specialiștilor: istorici, lingviști și arheologi. Ei cunoșteau adevărul, sau părți din adevăr, și anume că geneza statelor feudale românești, că a tuturor statelor apărute după marile valuri migratoare, se datorează – pentru că așa este istoria, le dă o șansă celor nou-veniți – barbarilor, în cazul nostru, pecenegilor, dar mai ales cumanilor.
Greu de admis, chiar printre istoricii români cu bună reputație de vreun secol încoace, ca în rând cu strămoșii noștri atât de nobili – dacii și românii – stau și niște asiatici neșlefuiți de civilizația occidentală. și mai greu de admis printre apărătorii îndârjiți ai originilor pure, mai ales când aceștia se nutriseră cu istoria triumfalistă din ultimele decenii ale secolului XX – sau chiar o ticluiseră. Pe cât a fost de curajoasă cartea lui Neagu Djuvară, pe cât a fost de erudită și de animată de o abordare comparatistă, pe atât de vehemente și uneori lipsite de eleganță au fost criticile care s-au abătut asupra ei și asupra autorului ei. Au urmat răspunsurile, cum era și firesc pentru urmașul unor polemiști de mare talent. Iar răspunsurile date „neprietenilor lui Negru Vodă“ au fost necruțătoare, dar splendide. Cu această ediție, „Dosarul Thocomerius“, care va fi cu siguranță pomenit ca un exemplu de polemică aprinsă în cultura română, e oferit cititorului în integralitatea sa, cuprinzând și cartea care a declanșat așa-zisul scandal, și pe cea în care s-au adunat replicile. Conține, în plus, 40 de pagini de ilustrații – fotografii, reproduceri de artă monumentală și reconstituiri istorice – adunate cu o admirabilă înțelegere a istoriei de Radu Oltean.